România are a doua cea mai rapidă creștere economică din Europa, dar aceasta nu s-a tradus în reducerea sărăciei. M ai mult, problema incluziunii este predominant o constantă rurală, 70% dintre cei săraci trăind în aceste zone, arată un raport al Băncii Mondiale.
„Aproximativ 45% din populația țării se află în zonele rurale, unde sărăcia este cu 20 de puncte procentuale mai mare decât în zonele urbane. Această dualitate puternică este manifestată prin oportunități inegale și un acces inegal la piețe, fapt ce nu se mai întâmplă în niciuna dintre țările Uniunii Europene”, se precizează în document.
Raportul arată că peste 900.000 de persoane (4,5%), trăiesc în sărăcie extremă în zonele marginalizate din România (3,2% din mediul urban și 6,2% din populația rurală).
”Străzi murdare sau inexistente, concentrația de gospodării aflate în sărăcie extremă…”
„Zonele marginalizate sunt, prin definiție, domenii care combină capitalul uman scăzut, șomajul ridicat și locuințele necorespunzătoare. Aceste zone suferă de o combinație de străzi murdare sau inexistente, concentrația de gospodării aflate în sărăcie extremă, niveluri foarte scăzute de educație, sănătate precară, mame adolescente, un număr mare de copii, școli de slabă calitate și/sau școli segregate și o rată înaltă de infracționalitate în rândurile minorilor”, se arată în raport.
„Serviciile publice lipsesc sau sunt de slabă calitate, iar persoanele din comunitățile marginalizate au puține oportunități de a obține o educație mai bună sau un loc de muncă decent”, spun realizatorii raportului.
Banca Mondială menționează în document că sărăcia și degradarea materială a romilor a scăzut, însă rămâne la un nivel ridicat, în special în cartierele mărginașe.
„Conform Studiului EU-MIDIS II: European Union minorities and discrimination, ponderea romilor expuși riscului sărăciei a fost de 70% în 2016, în scădere de la 84% în 2011. Cu toate acestea, diferența față de media națională de 25% rămâne substanțială. Sărăcia veniturilor printre romi se corelează puternic cu concentrarea rezidențială, adică nivelurile sărăciei sunt mai mult pronunțate în cartiere unde toți sau majoritatea locuitorilor sunt romi. În mod surprinzător, 68% dintre romi raportează trăind în astfel de cartiere segregate”, arată documentul.
Raportul mai arată că aproape o treime dintre romi trăiesc în gospodării care „experimentează foamea”.
„Inegalitatea are un efect profund asupra copiilor, împiedicând mobilitatea economică și cea a țării, cu potențial de creștere pe termen lung. Circa 4 din 10 copii români sunt săraci, numărul fiind cel mai mare din UE”, se mai arată în raportul citat.
„România are încă cei mai mulți copii în sistemul de protecție a copilului, deși se înregistrează progrese în ceea ce privește transferul acestora de la îngrijirea instituțională la cea comunitară. Situația copiilor romi din România este deosebit de dură: a fi rom crește șansele sărăciei mai mult decât orice alt factor. Integrarea romilor în educație este o provocare și este strâns asociată cu incluziunea socială și ocuparea forței de muncă”, precizează Banca Mondială.
Rezultatele raportului arată că participarea romilor la educația timpurie și îngrijirea copiilor a scăzut de la 45% în 2011 la 38% în 2016 și, în același timp, proporția persoanelor care abandonează școala timpuriu printre romi rămâne ridicată la 77% (2016) și 64% procentul de romi cu vârste între 16 și 24 de ani nu sunt angajați sau educați.
Studiul Băncii Mondiale mai arată că un alt factor de împiedicare a incluziunii sociale și de reducere a sărăciei este reprezentat de constrângeri, în ciuda creșterii economice. Care să fie explicațai acestui fenomnâen?
Economie contabilizată ca pe vremea lui Ceaușescu
”În comunism creşterea economică a României a fost cea mai mare din toate timpurile, dar oamenii nu o simţeau, erau săraci. Asta pentru că era un tip de creştere economică în care proprietarul unităţii economice, care atunci era statul, lua tot, iar muncitorii luau foarte puţin. După 1990 nivelul de trai a crescut, dar în ultimii 10 ani ponderea salariilor din PIB a scăzut din nou, de la 45%, la 31%, ceea ce este catastrofal. Ca atare, creşterea economică de acum are la bază creşterea majoră a profiturilor. Altfel spus, suntem din nou în situaţia creşterii economice de pe vremea comunistă, în care proprietarul unității economice, acum preponderent străin, ia tot”, ne-a explicat Ilie Şerbănescu.
Cu toate acestea, concluzia economistului este că singurul mod în care bunăstarea poate pătrunde şi în ţara noastră este, teoretic, să avem creştere economică susţinută pe termen lung şi răbdare, tot pe termen lung.
