O întâmplare de răsu-plânsu cu o vioară de mare valoare s-a petrecut recent în România. Un tânăr a scos la vânzare un Stradivarius care nu avea elemente de recunoaştere conform cataloagelor internaţionale. Vioara s-a dovedit autentică, dar bunicul tânărului, proprietar de drept al obiectului, a făcut-o praf când a aflat că nepotul vrea să o înstrăineze.
DIICOT a luat la ochi această ofertă şi a început să-i pună întrebări posesorului. Acesta a explicat că are instrumental de la bunicul său, respective din podul casei acestuia. Dar faptul că nu era inventariată nu însemna neapărat că era un fals. Asta pentru că la finele celui de-al doilea război mondial, câteva viori Stradivarius au dispărut din Berlinul lui Hitler, spre o destinaţie necunoscută. Era foarte posibil ca obiectul apărut la Bucureşti să fi fost din acel lot. În orice caz, poliţia a a dus vioara la la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN HH) din Măgurele, Ilfov, pentru expertiză.
Instrumentul dispăruse în timpul războiului
”Am verificat lemnul, era pin şi arţar, ca la viorile Stradivarius veritabile. Apoi am stabilit şi veridicitatea lacului folosit, element foarte important pentru depistarea falsurilor. Pe scurt, a rezultat că este unul din originalele pierdute în 1945. Am sugerat celui ce deţinea obiectul să îl ducă la un lutier bun, la Sibiu, lucru pe care l-a şi făcut. Lutierul i-a oferit o sumă mare de bani, dar după ce bunicul acelui tânăr a aflat că acesta vrea să vândă vioara, s-a supărat foarte tare şi a distrus-o complet. Practic a făcut praf vioara Stardivarius după ce a aflat că este autentică”, ne-a povestiti dr. Bogdan Constantinescu, şeful laboratorului de arheometrie, ştiinţă care stabileşte compoziţia şi vechimea obiectelor de la IFIN HH.
Desigur, numele persoanei care a călcat în picioare o vioară cotată la 2.000.000 de euro, nu aputut fi divulgat – în definitiv, fiecare face ce vrea cu proprietatea sa; cu toate că un Stradivarius…
Menţionăm că prin studiile de arheometrie se poate evidenţia compoziţia exactă a obiectelor, precum şi perioada şi locaţia în care ele au fost realizate.
Aşa arată o sculptură de Brâncuşi falsă, cu dopuri pe interior
Anul trecut, un colecţionar străin a vrut să autentifice una din variantele sculpturii ”Domnişoara Pogany”, ale lui Constantin Brâncuşi. Foarte interesată de această autentificare a fost şi poliţia. În fine, după testul pe material, realizat în laboratoarele de arheometrie ale IFIN HH, a rezultatcă metalul din care este făcută opera de artă este un aliaj special numit ”alamă de artă”, pe care Brâncuşi nu îl folosea nicioadată. De asemenea, după ce a fost verificat interiorul statuii, care este goală pe dinăuntru, s-a observat că are câteva dopuri, puse în zonele unde au rămas goluri în pereţi, semn că realizarea obiectului a fost de proastă calitate.
”Este foarte posibil ca urmaşii lui Brâncuşi să fi turnat câteva asemenea sculpturi pe modelul original de ghips, lăsat de maestru. Menţionez că nici măcar sculptorul nu are voie să toarne mai mult de trei originale pe o copie din gips. Restul sunt considerate copii şi au o valoare mult mai mică”, a explicat dr. Bogdan Constantinescu.
România vrea sa recupereze un coif dacic din Detroit
În septembrie 2013, surse guvernamentale anunţau că România intenţionează să cumpere un coif dacic aflat la Detroit. Din cauză că oraşul se află în faliment, municipalitateaa decis să scoată la vânzare unele active din Patrimoniul Primăriei, inclusive obiectele Institutului de Arte frumoase, ude se găseşte coiful dacic. Faptul că este dacic a fost stabilit de specialişti în arheometrie români şi americani. ”Am putut stabili că acel coif, precum şi un pocal care se află la New York, aparţin tezaurului de la Agighiol, găsit în 1931 într-un mormânt princiar din Dobrogea, din secolul al VI-lea. Cele două obiecte au dispărut din mormânt înainte de a se face descoperirea din 1931, au ajuns întâi în Austria, apoi în Statele Unite. Coiful de la Detroit şi pocalul de la New York au fost realizate din aceleaşi materiale şi chiar în acelaşi atelier cu cele care se află acum la Muzeul naţional de Istorie din Bucureştisub denumirea de Tezaurul de la Agighiol. Trebuie spus că în mormânt au fost găsite două schelete, de aceea au existat acolo două coifuri”, a spus dr. Bogdan Constantinescu.
