Intrarea în Biblioteca Naţională a României, dinspre Bulevardul Libertăţii, este o adevărată ciudăţenie. Legătura dintre bulevard şi intrarea monumentală a Bibliotecii, una din instituţiile culturale cele mai importante ale ţării, este întreruptă de o dungă de maidan în care s-au plantat copaci.
Calea rutieră în semicerc din faţa intrării are doua trotuare şi are drept scop, epic vorbind, primirea vizitelor oficiale, cu maşina la uşa principală a instituţiei… ceva elegant!
Dar, pe partea dinspre Piaţa Alba Iulia – spre deal – drumul nu începe de nicăieri, după cum se vede în imagini. Dacă vrem neapărat, asfaltul începe din dunga de maidan din faţa instituţiei, care se întinde ca un şarpe într-o rână de la un capăt la altul al Bibliotecii.
Pe partea cealaltă, spre Piaţa Unirii, drumul se termină brusc în râpa în care au fost plantaţi copaci.
În acest moment, treptele monumentale şi drumul de acces pentru maşini au fost obturate de acest şanţ în care, greu de înţeles de ce, au fost plantaţi copaci – cam din cinci încinci metri. Platani, atât de iubiți de poetul Nichita Stănescu… Dincolo de poezie, chiar nu ştie nimeni că nu se poate obtura accesul într-o clădire din motive de securitate împotriva incendiilor, de pildă?
Sigur, accesul în Biblioteca Naţională se poate face pe partea cealaltă, dinspre Bulevardul Mircea Vodă, peste drum de groapa cu bălării numită “Cântarea României”, rămasă o ruină, respectiv o groapă cu betoane, şerpi, gunoaie şi boschetari, de pe timpul lui Ceauşescu. Dar una este intrarea care este faţă în faţă cu Tribunalul Bucureşti – şi alta este intrarea dinspre groapa cu bălării numită “Cântarea României”.
