Cei ce doresc să viziteze Memorialul Ipoteşti pot vedea aici un monument unicat mondial. În acest complex muzeal există o biserică ridicată în memoria poetului în 1939 în care toţi sfinţii şi îngerii pictaţi au aureole negre, nu aurii, cum cer canoanele.
Complexul memorial de la Ipoteşti, cuprinde, pe lângă casa familiei şi muzeul, o biserică din piatră ieşită din comun. Istoria acestui lăcaş de cult, care are hramul “Sfinţii Voievozi”, a început în anul 1928, când scriitorul Cezar Petrescu și istoricul Nicolae Iorga au inițiat o subscripție publică pentru construirea unei biserici noi în Ipotești, în memoria poetului. Ea a fost sfințit la 15 iunie 1939, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la moartea lui Eminescu.
Pereții interiori au fost pictați de Petre Remus Troteanu (1885-1957). Biserica este considerată unicat în lume pentru că, în semn de doliu etern pentru moartea poetului Mihai Eminescu, ctitorii au hotărât ca sfinții şi îngerii pictați să poarte aureole negre, în locul celor aurii.
Poetul este pictat pe peretele din stânga, în mărime aproape naturală, înfățișat în postura unui tânăr de douăzeci de ani, iar în dreapta, este reprezentat Regele Carol al II-lea.
În 1944, biserica a fost vandalizată de armatele sovietice care au ocupat România. Soldații sovietici au tras cu pistoalele în pieptul Regelui Carol al II-lea (din tabloul pictat pe pereții bisericii), precum și în candela din fața altarului.
“Şi mai potoliti-l pe Eminescu!”
Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București), poet, prozator și jurnalist român, este socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Criticile sale jurnalistice la adresa conducerii statului l-au determinat pe P.P. Carp să-i scrie în 1881 lui Titu Maiorescu, de la Viena, o sentinţă care a rămas celebră: „Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!”
În acelaşi an, Mihai Eminescu a fost demis din funcţia de redactor şef la Timpul, apoi, în 1883, internat cu forţa la ospiciu sub diagnosticul „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”, deşi Eminescu nu a fost niciodată paralizat.
A murit în 1989 în condiţii rămase suspecte. Există voci care spun că a fost, în fapt, asasinat politic. Activitatea sa jurnalistică a rămas, până astăzi, umbrită de opera sa poetică.
