EXCLUSIV: Se cere CANONIZAREA doctorului Pesamosca
Un preot propune ca cel mai mare chirurg de copii să fie să fie canonizat „Sfântul fără arginți”
Pentru prima dată în România, un doctor ar putea trece în rândul sfinților, adică să fie canonizat.
Astfel, preotul Vasile Antonie Tămaș din comuna Vâlcele Covasna cere Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,BOR,să înceapă demersurile pentru canonizarea celui care a fost ”Îngerul Copiilor”, sau ”Tata Pesi”, chirurgul Alexandru Pesamosca. Mai mult,slujitorul altarului, a lansat în acest sens și o petiție on-line, https://petitieonline.net/petitie/43560146 unde îi invită pe oameni să semneze pentru Alexandru Pesamosca să fie trecut în rândul sfinților. Preotul spune că acesta ar trebui să primească numele de după canonizare, ”Sfântul fără arginți”, nume inspirat din faptul că chirurgul nu cerea bani niciodată,dar și de viața modestă pe care acesta a dus-o.
„Eu, nevrednicul părinte Vasile Antonie, propun canonizarea blândului doctor fără de arginți, Alexandru Pesamosca – îngerul copiilor. Timp de jumătate de secol, el a făcut circa 45 000 de operații, salvând de la infirmitate pe viață sau de la moarte mii de copii, inclusiv pe cei considerați fără speranță și inoperabili de către ceilalți medici”, a scris pe pagina sa de Facebook Parintele Vasile Antonie, Tămaș,(foto).
Doctorul Pesamosca, A OPERAT GRATUIT PESTE 50.000 de copii.
Alexandru Pesamosca (n. 14 martie 1930, Constanța, d. 1 septembrie 2011, București) a fost un chirurg pediatru din România. Timp de jumătate de secol, el a făcut circa 45 000 de operații, salvând de la infirmitate pe viață sau de la moarte mii de copii, inclusiv pe cei considerați fără speranță și inoperabili de către ceilalți medici. Doctorul chirurg pediatru, Alexandru Pesamosca va rămâne mereu în sufletul meu un exemplu pur al carității.
Considerat de departe cel mai bun medic pe care România l-a avut, doctorul Pesamosca a redat viața a mii de copii diagnosticați de alți medici ca netratabili. Din „micul oraș” de 50.000 de pacienți operați, „tati Pesi” (după cum îl strigau copiii) nu a pierdut nici un singur caz.
Fără să pretindă vreun venit în urma operaților, „tati Pesi” a locuit într-un salon improvizat al spitalului Marie Curie, refuzând să plece de lângă copiii care au nevoie de el.
Chiar dacă nu a avut o viață deloc ușoară, pierzându-și soția și ambii băieți (amândoi de cancer), „tati Pesi” nu s-a întors împotriva lui Dzeu, ci dimpotrivă, a considerat mereu că Divinității se datorează harul pe care l-a primit pentru vindecarea copiilor. Tot el a construit primul lăcaș de cult dintr-un spital din București, unde a mers să se roage până când boala l-a răpus.
„Spitalul a devenit casa lui”
Din iubire pentru meseria pentru o practica, dar şi din devotament pentru copiii care aveau permanentă nevoie de el şi de experienţa sa, doctorul s-a mutat de tot într-o cameră sărăcăcioasă de la etajul unu al unităţii medicale, aflată la capătul blocului operator.
Citeste si:
