În decembrie 1989, o avere considerabilă a Uniunii Generala a Sindicatelor din România (UGSR) a intrat într-un fel de con de umbra, pentru ca în câţiva ani să dispară de tot. Vă prezentăm mai jos datele acestei afaceri, anchetată acul de DNA, aşa cum ne-au fost puse la dispoziţie de Marin Iancu, actualul preşedinte al UGSR.
“În conformitate cu prevederile Statutului UGSR, patrimoniul mișcării sindicale unitare din România, realizat de CGM-UGSR totaliza la 31 decembrie 1989 aproape 5 miliarde de lei, din care circa 4,7 miliarde lei reprezenta disponibilități deschise la Banca Națională a României, CEC, precum și 2,7 milioane dolari aflați în Banca Română de Comerț Exterior. Menţionăm că la vremea repsectivă un dolar costa aproximativ 25 de lei.
Mai mult, la data de 31 decembrie 1989 existau evidențiate în documentele contabile, active administrate de către organele sindicale din structura UGSR, după cum urmează: 51 case de cultură; 19 cluburi sindicale (muncitorești); 17 case de odihnă și tratament;
3-4 sedii administrative; 191 apartamente și 19 garsoniere; 37 garaje cu 89 de boxe; 344 baze sportive.
La 25 decembrie 1989 a fost destituit organul de conducere al UGSR, respectiv Consiliul Central.
Ia ființă noul organ de conducere al UGSR, Consiliul Național Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România – CNPOSLR.
CNPOSLR depune cerere la instanță la 23.01.1990 pentru transformarea UGSR în UFSLR, cerere retrasă ulterior – Sentință Civilă din 13.02.1990, care prevede:
Tribunalul ILFOV prin Sentința Civilă 43/PJ/11.06.1945 acordă personalitate juridică CGM;
Personalitatea se menține și în Decretul nr. 31/1954 unde CGM este recunoscută ca persoană juridică;
La Congresul din 1966 se menține personalitatea juridică și când CGM se transformă în UGSR iar art. nr. 19 din Statut prevede că UGSR este persoană juridică și cu patrimoniu propriu.
Relevant este că Decretul 31/1954 cu privire la persoana juridică, decret aflat în vigoare și la 31 decembrie 1989 prevede că persoana juridică încetează la comasare, divizare sau dizolvare, iar UGSR până la Rezoluția DNA nr. 197/P/2011 nu a fost dizolvată, comasată sau desființată. De asemenea, DNA apreciază că la momentul 1989 singura confederație cu reprezentativitate în România era UGSR.
Din anul 2005 până azi UGSR a solicitat instanțelor, fie constatarea continuității, fie o nouă personalitate. Cert este că UGSR nu s-a desființat.
Prin urmare, proprietarul patrimoniului sindical este UGSR, aceasta fiind confirmată de: Sentința Civilă nr. 43/PJ/11.06.1945 emisă de Tribunalul ILFOV acordă personalitate juridică CGM – confederație sindicală; Congresul Sindicatelor din 1953 care alege Consiliul Central al Sindicatelor (în fapt rămâne aceeași persoană juridică prin CGM); Congresul din mai 1966 CGM prin care își schimbă denumirea în UGSR, nefiind vorba de o nouă persoană juridică, ci pur și simplu revine la denumirea istorică din 1906 – de UGSR.
La 25 decembrie 1989 la nivelul UGSR s-a constituit CNPOSLR, fiind destituit organul de conducere al UGSR, deci nu persoana juridică.
În 1990 CNPOSLR s-a adresat Prim-Ministrului din acea perioadă Petre Roman, care prin Rezoluția din 03.04.1990 precizează că problema patrimoniului se amână până la CONGRESUL SINDICATELOR – care nu s-a ținut.
În 28-29.06.1990 a avut loc Congresul CNSLR, la care mai multe sindicate nu au participat.
CNSLR prevede în Statut în martie 1990 că preia prin absorbție ca succesor universal patrimoniul UGSR, prevedere lipsită de consistență juridică (prevederea statutara nu are efect de lucru judecat).
La 04.07.1990 s-a semnat procesul verbal, dovedit a fi fals, de predare-primire a patrimoniului UGSR, proces verbal ce a fost întocmit în baza Statutului CNSLR, în care se prevede preluarea prin absorbție ca succesor Universal, precum și în baza Hotărârii Congresului (Congres la care nu au fost reprezentate toate sindicatele). De menționat este că acest proces verbal, în locul lui Călinescu Ștefan, președinte CNPOSLR, a semnat Porojan Ilie, care nu făcea parte din conducerea acestui organism.
Victor Ciorbea emite și semnează hotărârea CNSLR nr. 248/12.09.1990 de preluare a patrimoniului CNPOSLR (UGSR).
La 07.12.1990 s-a constituit Convenția Națională Provizorie pentru Administrarea Patrimoniului Sindical Comun. Nici la această Convenție nu au participat toate federațiile sindicale.
La 05.11.1991 CNSLR (Victor Ciorbea), Cartel ALFA (Hossu Bogdan) și CSI Frăția (Miron Mitrea) au întocmit o declarație prin care își asumă deplina răspundere asupra patrimoniului sindical.
Astfel, la 07.11.1991 are loc tranzacţia generală, care niciodată nu a avut relevanță juridică, împărțind patrimoniul între CNSRL 33,34%, Confederația FRĂȚIA 33,33%, Confederația Cartel ALFA 33,33%.
Deci: statutul CNSLR din martie 1990 prevede că CNSLR preia prin absorbție ca succesor universal, patrimoniul UGSR; procesul verbal din 04.07.1990, dovedit a fi fals, privind predarea de către CNPOSLR și primirea de către CNSLR a patrimoniului UGSR; tranzacția generală din 07.11.1991 fără valoare juridică, au constituit fundamentele întabulării în Cărțile Funciare a unor imobile, al cărui proprietar era UGSR.
ICCJ prin Decizia nr. 8328/15.10.2009 irevocabilă, hotărăște că Tranzacția Generală încheiată la 07.11.1991 probează intenția părților de a lua în discuție partajarea patrimoniului CC –UGSR fără a avea ca efect dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor menționate. Acordul între Cartel AFLA, CSDR, BNS și CNSLR Frația de a administra în comun fostul patrimoniu al UGSR nu reprezintă un mod de dobândire a proprietății.
În 1992 cele trei confederații sindicale înființează SC SIND ROMÂNIA SRL cu capital social 40% în numerar (fondurile lichide ale CC al UGSR) și 60% în natură (imobilele din patrimoniul DECOTS a UGSR prin reorganizare, de fapt capitalul tranzacției generale din 07.11.1990).
În 1993 CNSLR a fuzionat cu CSI Frația devenind CNSLR FRĂȚIA, iar ulterior au apărut BNS și CSDR, care au preluat părți sociale din SIND ROMÂNIA.
În prezent, patrimoniul sindical este împărțit astfel: CNSLR Frăția 37%; Cartel ALFA 28%; BNS 17,5%; CSDR 17,5%.
Menționăm că toate aceste aspecte au făcut obiectul cercetărilor DNA încă din 2011, cele prezentate fiind cuprinse ca și concluzii și decizii în Rezoluțiile DNA nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.
DNA apreciază că din punct de vedere civil, aceste confederații sunt pasibile a fi obligate să restituie proprietarului UGSR toate fructele bunurilor, fiind posesori de rea credință. Mai mult, au procedat la vânzare unora dintre obiectivele de patrimoniu.
Prin urmare se apreciază că prin Statutul CNSLR din 16.03.1990 care a preluat prin absorbție ca succesor universal patrimoniul CC-UGSR, procesul verbal din 04.07.1990 și tranzacția de împărțire a patrimoniului din 07.11.1991 s-au săvârșit infracțiuni de înșelăciune asupra patrimoniului UGSR.
Au trecut 20 de ani, faptele s-au prescris, dar sub aspect civil se impune repararea pagubei produse prin comiterea acestor fapte, sens în care persoana vătămată (UGSR) în condițiile dovedirii unui interes legitim, născut, actual, personal și direct, va putea solicita: anularea prevederilor din Statutul CNSLR cu privire la calitatea de succesor universal al UGSR și de preluare prin absorbție a patrimoniului; anularea procesului verbal din 04.07.1990 de predare primire a patrimoniului; anularea tranzacției generale din 07.11.1991; acțiuni în rectificare de carte funciară, întrucât actele juridice în baza cărora s-a făcut întăbularea nu sunt valabile.
Relevantă este Rezoluția nr. 197/P/2011 din 23.01.2012 în care se stipulează că din actele dosarului 197/P/2011 cu privire la UGSR, a rezultat: UGSR a dobândit calitatea de persoană juridică prin CGM-Sentința Civilă 43/PJ/11.06.1945; în 1966 CGM își schimbă denumirea în UGSR, revenind la denumirea istorică din 1906. Conform Art. 19 din Statutul UGSR adoptat la Congresul din 1966 se precizează clar că UGSR era persoană juridică; din 1989 și până în prezent nu au existat hotărâri ale organului competent (Congresul UGSR), ale altor organe de stat, ori hotărâri judecătorești privind constatarea desființării sau dizolvării de fapt a UGSR; CNPOSLR s-a constituit la 25 decembrie 1989 la nivelul UGSR ca organ provizoriu de conducere și organizare a miscării sindicale, în urma desființării Consiliului Central al UGSR”.
