România trebuie să facă recensământul peștilor. Nu e o glumă. Din datele specialiștilor, țara noastră mai are 2% din numărul de pești care exista cu 70 de ani în urmă. Dispariția lor este legată în special de poluare. Multe specii au pierit pentru totdeauna, altele mai pot fi salvate doar dacă se face un recensământ național și se iau măsuri de repopulare. Aparatele folosite la numărare se numesc ”electrofishing”.
În România de dinaintea celui de-al doilea război mondial se spunea că peștele este hrana săracului. Adică era din abundență, la prețuri mici. În acest moment nu găsești pește de râu decât foarte rar. Majoritatea este de crescătorie. Care să fie explicația?
Specialiștii spun că din cele 94 de specii de pești de apă dulce, câte existau în România în anii 1930 – 1940, au dispărut 85 de specii. Din cele 300 de specii existente în zona românească a Mării Negre, astăzi mai avem 100 de specii. Restul au dispărut. Ca să dăm câteva specii dispărute sau în pericol iminent de dispariție: lostrița, lipanul, scobarul, mihalțul, cleanul mic, linul. Sturionii au fost aproape decimați din Dunăre, în special morunul. Primul lucru care ar trebui făcut acum este recensământul peștilor din România. În țările occidentale acest lucru se face anual, riguros. La noi nu s-a mai făcut decât sporadic după 1990, asta în contextul în care în a doua jumătate a secolului XX au dispărut 98% din populațiile de pești de la noi. Pe baza acestor studii s-ar putea realiza un proiect național de repopulare și protecție, pentru a salva ceea ce se mai poate salva.
Aparatul de numărat peștii din râuri
Recensământul peștilor este o chestie destul de complexă și se face, de regulă, cu aparate numite ”electrofishing„. Acest aparat este un fel de baterie electrică, cu un catod sub formă de fir și un anod sub formă de plasă. Operatorul și personele asistente trebuie să poarte cizme lungi și mănuși din cauciuc, pentru a nu fi electrocutate. ”Electrofishing„ nu omoară omul, dar îl scututră destul de neplăcut. Aparatul se pune pe umăr, ca o geantă, firul catod este târât prin apă, iar cu anodul se înaintează pe cursul râului. Practic, peștii sunt anesteziați prin șocul electric, ies la suprafață, sunt culeși cu plasa și puși în recipiente speciale. Pe lângă numărare, sunt măsurați, cântăriți și câtorva exemplare li se plantează sonde cu ajutorul cărora vor fi urmăriți. În spatele operatorului se află două sau trei persoane cu plase care nu lasă peștii anesteziați să fie luați de curenții de apă. Când cursul râului este mai lat de doi sau trei metri se folosesc două sau mia multe aparate concomitent. Pentru râuri mai mari se folosesc ”electrofishing” de putere mai mare, pentru a vedea despre ce specii este vorba, și sonare pentru a-i număra, montate pe nave. Anestezia durează puțin, între 20 și 60 de secunde, de aceea biologii trebuie să se miște repede. Un recensământ al peștilor în toată România ar costa aproximativ 4 milioane de euro.
Un ”electrofishing” costă între 500 și 200.000 de euro
Valoarea unui asemenea aparat variază între 500 și 200.000 de euro, acestea din urmă sunt cele montate pe vapoare. Cele folosite curent de biologi pe râurile interioare costă cam 3.000 de euro. Și în trecut se făcea recensământul peștilor, dar cu plase cu lanț. Lanțul era târât pe fundul apei pentru a-I speria, iar plasa îi culegea. Metoda modernă are avantajul de a fi mai rapidă, astfel peștele este supus stresului o perioadă mai scurtă. Trebuie spus că stresul la vertebratele subacvatice este foarte periculos, ele murind de frică foarte ușor din cauza acidului lactic secretat din abundență de mușchii lor în asemenea momente, ca la febra musculară. Practic, la stres peștii mor din cauza febrei musculare.
