Astăzi, 31 martie, este Sâmbăta lui Lazăr, când creștinii-ortodocși sărbătoresc ”Învierea lui Lazăr” sau ”Lăzărelul”, așa cum se spune popular.
Învierea lui Lazăr este sărbătorită în Biserica Ortodoxă cu o zi înainte de Duminica Intrării lui Hristos în Ierusalim. Sâmbăta lui Lazăr amintește de minunea pe care a făcut-o Iisus Hristos: l-a înviat pe Lazăr la patru zile după moarte.
Chiar dacă în calendarul creștin-ortodox, sărbătoarea nu este marcată cu cruce roșie sau neagră, credincioșii țin seamă de ea an de an și respectă tradițiile ce le aduce.
Sâmbata lui Lazăr este ultima zi din Postul Paștelui în care se fac pomeniri pentru cei adormiți. Pomenirile vor fi reluate după Săptămâna Luminată.
Sâmbata lui Lazăr și Duminica de Florii alcătuiesc hotarul și puntea de legătură între Postul Paștilor și Săptămâna Patimilor.
De Lăzărel sunt și Moșii de Florii. Tradiția spune că se dau de pomană plăcinte, în amintea lui Lazăr, care ar fi murit de pofta plăcintelor.
În sâmbăta lui Lazăr, fetele mici, cu flori pe cap, cu un băiat în față, merg la colindat. Ele cântă despre moartea nefericită și înmormântarea tânărului Lazăr. O fetiță se îmbracă în mireasă. Ea este ”Lăzărița”. Fetele primesc ouă pe care apoi le vopsesc în culoarea roșie.
Tot de Sâmbăta lui Lazăr, fetele din Transilvania pun o cămașă curată sub un păr altoit și o oglindă, pentru ca dimineața să răsară soarele peste ele. Cu aceste două obiecte se făceau apoi descântece de dragoste și sănătate.
La sate, femeile nu torc, pentru că se spunea că întorc morții de la porțile Raiului.
Pe vremuri, la sate, la miezul nopţii dinspre Florii, fetele fierbeau apă cu busuioc şi cu fire de la ciucurii unei năframe furate de la înmormântarea unei fete mari. În Duminica de Florii, ele se spălau cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând, în acest fel, să le crească părul frumos şi bogat. În alte locuri, oamenii nu se spală pe cap în această zi tocmai ca să nu încărunţească la fel ca pomii în floare.
