Columna lui Traian reintră în interesul culturii noastre. O satuie de dac, care a făcut parte din forul împăratului roman, adică a fost sculptată în anul 117, a ajuns la Florenţa în anul 1810, unde se găseşte şi acum. O replică identică a acestei statuii antice, care este în lucru în acest moment în Italia, va fi amplasată în Parcul Izvor, anul viitor, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire. Această sculptură este una din cele peste 100 de statui de daci realizată în perioada clasică a culturii romane, în mod straniu. Acum, ele sunt răspândite în toată lumea.
Leonard Velcescu a obţinut ȋn anul 2000 titlul de doctor la École Pratique des Hautes Études(Sorbona), iar în anul 2012 a primit premiul “Eudoxiu Hurmuzaki” al Academiei Române.
Menționăm că arta plastic occidental, în toate etapele sale, este plină, în mod straniu, de sculpturi sau desene de daci, aşa cum i-a imortalizat arta romană de pe vremea împăratului Traian.
În anul 1584 sculptura, care va fi reprodusă în capitala României, apărea în colecția cardinalului Andrea della Valle, pentru ca ulterior să fie vândută cardinalului Fernando di Medici. În 1788 a fost adusă la Florența de contele Waldelli, unde se păstrează, din anul 1810, în „Giardino di Boboli”, străjuind intrarea în parc, lângă o altă statuie de dac (capilatus). Această operă de artă poate fi datată spre sfârșitul domniei lui Traian. Starea ei de conservare este în general bună.
Au fost descoperite peste 100 de statui de daci, răspândite în toată lumea
Teza de doctorat dedicată acestui subiect de către Leonard Velcescu, un specialist român în istoria artei stabilit de mai mulţi ani la Paris, publicată în anul 2.000, arată că numărul de statui antice de daci este mare, peste 100 de bucăţi şi este răspândit în toată lumea, în Italia, Anglia, Franţa, Spania, Rusia, Danemarca, Israel, Statele Unite etc.
Cel mai recent cap de dac a fost descoperit în Forul lui Traian din Roma în 1999 şi a fost expus pentru scurtă vreme la Muzeul Naţional de Istorie de la Bucureşti.
Majoritatea acestor sculpturi au fost realizate pe timpul lui Trian, dar există şi unele lucrări ulterioare, de pildă din timpul lui Hadrian. Nu sunt statui stereotipe, ci portrete după modele reale, cu personalităţi distincte. Majoritatea acestor lucrări realizate de artiştii palstici romani sunt de mari dimensiuni, unele ating şi trei metri, din marmură sau roci colorate de bună calitate, lucru foarte ciudat pentru reprezentarea, chiar în mijlocul Romei, a unui popor subjugat Imperiului. Interesant este şi faptul că nici unul dintre aceşti prizonieri daci nu are mâinile legate. Respectul deosebit al romanilor față de daci este cel puțin ciudat.
Arta plastic occidentală este plină de ”daci”
Ideea amplasării unei copiii în Parcul Izvor aparține ”Asociației Identitatea Culturală Contemporană” (AICC) care a plecat de la teza de doctorat obținută la Sorbona de românul Leonard Velcescu, în anul 2000. Deși istoricii ne dau date foarte puține despre daci, Leonard Velcescu a găsit peste 100 de statui de daci, realizate în epoca romană clasică, împrăștiate prin toată lumea. Toți dacii sculptați sunt sobri, gânditori, liniștiți. Aceasta este o dovadă clară a respectului deosebit pe care civilizația romană clasică o avea pentru daci. De ce? Nu se știe.
”Statuia care va fi amplasată în București este o replică a uneia dintre sculpturile realizate de artiștii antici romani pentru a împodobi Forul lui Traian din Roma. Momentul corespundea cu punctul de apogeu al artei romane, iar Forul, cu statuile sale și celebra Columnă a lui Traian, a impresionat și influențat de-a lungul secolelor mari maeștrii ai artei universale, precum Michellangelo, Rubens sau Dali. Statuile de daci din Forul lui Traian nu se mai află astăzi în locul lor original. Pot fi însă văzute în marile muzee ale lumi, de la Luvru la Ermitaj sau The Metropolitan Museum of Art (New York). În România, nu există însă niciuna dintre aceste statui”, ne-a spus Florin Pârlea, reprezentantul AICC.
Statuia reprezintă un nobil dac, tarabostes, amplasat acum în Giardino di Boboli din Florența.
Realizarea replicii este finanțată din donații, nu de la bugetul public. Primăria alocă spatiul, în Parcul Izvor, și plătște doar realizarea soclului. Restul, sunt bani privați. Replica este realizată în acest moment de ”Galleria Pietro Bazzanti&Figli” din Florența.
