Ultima Oră. George Simion și Gigi Becali dați din nou pe mâna judecătorilor

Liderul AUR, George Simion și patronul FCSB, Gigi Becali au fost dați din nou pe mâna judecătorilor.

Concret, la Curtea de Apel bucurești, candidaturile la Camera Deputaților, ale lui Simion și Becali au fost din nou contestate.

Judecătorii trebuie să de un verdict în privința celor doi, întrucât petentul, a ridicat mai multe excepții de neconstituționalitate.

”EXCEPȚIE DE NECONSTITUȚIONALITATE

a prevederilor art. 52 alin. 14 din Legea nr. 208/2015

 “Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, condițiile prevăzute la art. 37 din Constituția României, republicată, pentru a fi alese și persoanele care la data depunerii candidaturii au fost condamnate definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, dacă nu a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea.”

 MOTIVARE

 În fapt, după cum reține Curtea Constituționala a României în cuprinsul Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024 privind contestarea înregistrării candidaturii doamnei Avocat Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024, publicată în  MONITORUL OFICIAL nr. 1003 din 8 octombrie 2024:

Dreptul de a fi ales nu are un caracter absolut, putând fi supus unor limitări, a căror configurare rezultă din viziunea democratică a Constituției (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată în cauza Labita împotriva Italiei, paragraful 201 sau Hotărârea din 6 decembrie 2022, pronunțată în cauza Kalda (2) împotriva Estoniei, paragraful 39).

În aceste condiții, este imperativ a se observa că, în raport de  Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024 a CCR, textul solicitat a fi analizat trebuie să incumbe și noțiunea de bună-reputație și respectarea principiilor statului de drept și a Constituției României anterior depunerii cererii de candidatură pentru funcțiile de parlamentar și Președinte al României.

Percepția opiniei publice în privința primilor doi candidați AUR pentru Camera Deputaților din Circumscripția electorală Municipiul București: George Nicolae Simion și George Becali nu se califică la capitolul bună reputație din cauza încălcărilor repetate ale legilor țării, ordinii publice și a nerespectării cutumelor și normelor sociale și a statutului de drept.

Pe 4 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o sentința definitivă, condamnându-l pe George Becali la trei ani de închisoare cu executare, pentru dare de mită și pentru fals, în celebrul dosar “Valiza”, când Becali a vrut să cumpere meciul și Steaua să devină campioana ligii naționale de fotbal. George Becali a mai avut  2 condamnări: în anul 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat, în dosarul sechestrării de persoane, pe George Becali la trei ani de închisoare, cu suspendare pentru sechestrarea celor care i-au furat limuzina, pedepse similare fiind dispuse și în cazul gărzilor sale de corp. Judecătorii ÎCCJ au hotărât suspendarea condiționată a pedepsei lui George Becali cu un termen de supraveghere de 8 ani.

George Becali a fost condamnat în mai 2013 la 3 ani de închisoare, în dosarul schimbului de terenuri cu Ministerul Apărării și a primit ulterior un spor de șase luni, după alte două condamnări, în dosarul „Valiza” și în cel al sechestrării persoanelor care i-au furat mașina.

În data de 3 aprilie 2015, Gigi Becali a fost eliberat condiționat și este evident că în cazul lui Becali, “năravul din fire” nu are lecuire întrucât în anul 2024 și-a cumpărat fotoliul de parlamentar.

În anul 2023, George Becali a fost trimis din nou în judecată, conform portalului oficial www.just.ro, având un dosar penal din anul 2018 când Becali a votat la Referendumul pentru familie, deși nu avea acest drept, după condamnările primite în anul 2013. Dosarul a fost deschis la Judecătoria Buftea, iar George Becali a fost trimis în judecată pentru „fraudă la vot (art. 387 NCP) alin.1 lit. a cu aplicare art. 41 alin.1 C. Pen.”.

“Soluția pe scurt: Respinge cererile și excepțiile invocate de către inculpatul BECALI GEORGE, ca neîntemeiate. În baza art. 346 alin. (1) și (2 )C. proc. pen. constată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 6639/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea privind pe inculpatul BECALI GEORGE, trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de fraudă la vot, în stare de recidivă, prev. de art. 387 alin. 1 lit. a C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p.., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Dispune începerea judecății cauzei privind pe inculpatul BECALI GEORGE. Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare. Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 23.03.2023.Document: Încheiere finală camera preliminară  719/2023  23.03.2023.

Președintele AUR George Simion (candidat pentru alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024 în Circumscripția Municipiul București) este cercetat de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) după ce ar fi instigat membri și simpatizanți AUR să falsifice listele de susținători necesare pentru depunerea candidaturii, ca independent, la alegerile europarlamentare de către Silvestru Şoşoacă, soțul doamnei Avocat Diana Şoşoacă (Președintele Partidului SOS).

În aceste condiții, dreptul de a fi ales este un drept fundamental de natură politică, reprezintă o condiție sine qua non a democrației și a funcționării democratice a statului și se exercită cu respectarea exigențelor Constituției și a legilor.

Dreptul de a fi ales poate fi supus unor limitări și condiționări mai puternice comparativ cu cele impuse dreptului la vot (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 30 iunie 2009, pronunțată în Cauza Etxeberria și alții împotriva Spaniei, paragraful 50, sau Hotărârea din 30 mai 2017, pronunțată în cauza Daydov și alții împotriva Rusiei, paragraful 286).

Art.1 alin.(3) din Constituție prevede că România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

Acest text constituțional stabilește în mod expres valorile pe care se fundamentează statul român, ele fiind un corolar al existenței în timp a acestuia.

De asemenea, art.1 alin.(3) din Constituție precizează că aceste valori trebuie înțelese și aplicate „în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989”.

Această redactare are o autoritate interpretativă cu privire la valorile enumerate în textul menționat și constituie expresia racordării axiologice la tradiția constituțională democratică a poporului în devenirea lui istorică și la aspirațiile democratice ale Revoluției române din 1989.

Ca atare, tradițiile și aspirațiile democratice ale poporului român constituie un element constant, intrinsec și sempitern în conștiința, mentalitatea și năzuințele sale, iar Constituția, ca act fundamental al statului, este o pavăză pentru apărarea în fața oricăror tendințe arbitrare, anarhice, extremiste, opresive sau de subminare a însuși nucleului identitar al poporului român, construit, întemeiat și fundamentat pe ideea de democrație și stat de drept.

Constituția, din punct de vedere normativ, ordonează puterea publică și reglementează drepturile și libertățile fundamentale, beneficiind de autoritate normativă supremă în stat. Valorile, principiile, standardele, exigențele și procedurile de natură constituțională se impun tuturor subiectelor de drept, ceea ce înseamnă că, prin întreaga lor conduită, acestea trebuie să le valorifice, să le respecte și să dovedească loialitate față de Constituție, valorile ei și cetățeni, și nu numai pentru un curent politic sau un partid politic.

Este incontestabil că pârghiile și procedurile democratice nu pot fi deturnate de la finalitatea lor, nefiind posibil ca prin mijlocirea lor să se ajungă la negarea a înseși valorilor și principiilor constituționale în aplicarea sau în dezvoltarea cărora au fost reglementate.

Constituția reprezintă un sistem de referință și de validare a democrației și a statului de drept. Astfel, Constituția descurajează și sancționează manifestările ce constituie un risc major în păstrarea naturii democratice a societății românești, iar loialitatea față de Constituție este o garanție reală pentru exercitarea înaltelor demnități în statul român.

Potrivit art. 73 alin. 1 din Constituția României:

 Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.

deci veghează la respectarea Constituției, ceea ce înseamnă că această autoritate publică unipersonală are obligația constituțională de a urmări permanent modul de aplicare a prevederilor constituționale de către autoritățile statului și de a se asigura că aceste prevederi sunt implementate în conformitate cu litera și spiritul Constituției.

Persoana care exercită această demnitate in calitate de candidat pe listele unui partid, prin comportamentul său instituțional și discursul constituțional, trebuie să demonstreze existența respectului și a atașamentului său la valorile constituționale astfel cum acestea transpar din identitatea națională a poporului român și identitatea constituțională a statului și a societății consacrate în Legea fundamentala.

Integrarea euroatlantică și faptul că România face parte din marea familie europeană care se fundamentează pe ideea de stat de drept și democrație reprezintă un punct de reper în istoria constituțională a statului, care indică o opțiune ireversibilă de tip constituțional.

Este axiomatic că însăși adoptarea Constituției din 1991 are semnificația respingerii regimurilor de tip totalitar, autoritarist sau anarhic, ceea ce înseamnă că pârghiile democratice nu pot fi folosite în scopul distorsionării/deformării/ contestării a înseși ordinii constituționale astfel instaurate sau a parcursului european al României. Apartenența la UE și la NATO constituie garanția politică, respectiv militară a evoluției democratice a statului și a asigurării existenței statului de drept.

Rezultă că democrația, statul de drept și respectul datorat Constituției constituie coordonatele esențiale, imutabile și definitorii ale statului român.

Apartenența la UE și la NATO sunt opțiuni fundamentale constituționale pentru democrație și reprezintă finalitatea unui lung și anevoios proces politic istoric realizat prin efortul întregii societăți românești și, în aceste condiții, reprezintă garanții ale valorilor înscrise în Constituție, fiind consacrate, de altfel, în mod expres, prin aceasta.

Erodarea acestor valori și garanții echivalează cu o respingere a opțiunilor democratice fundamentale statornicite prin înlăturarea regimului dictatorial-comunist și impuse de imperativele Revoluției din decembrie 1989 și de voința suverană a poporului român exprimată prin referendumurile de aprobare a Constituției din 1991 (desfășurat la 8 decembrie 1991) și a legii sale de revizuire din anul 2003 (18–19 octombrie 2003).

Desigur, Constituția, la rândul său, poate forma obiectul unei revizuiri, dar numai în condițiile art.150–152 din cuprinsul său. Este evident că orice cetățean poate face o critică a conținutului sau a soluțiilor normative cuprinse în Constituție și poate milita, propune și dezbate teme care implică revizuirea Constituției, însă aceasta trebuie realizată în conformitate cu valorile și regulile democratice, regresul democratic sau al statului de drept fiind exclus.

Ca atare, o revizuire constituțională este orientată întotdeauna spre o dezvoltare și o protecție ascendentă a valorilor și principiilor constituționale, precum și a drepturilor și libertăților fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.246 din 7 aprilie 2014, paragraful 65).

Candidatul ales depune un jurământ prin care confirmă că își va îndeplini obligațiile constituționale în cadrul și în limitele Constituției, act care garantează caracterul democratic al statului. Evident, nu pot exista incongruențe valorice fundamentale de natură constituțională între statutul de candidat și cel de ales; ca atare, printre condițiile de fond necesar a fi îndeplinite pentru a candida sunt și cele care rezultă din formula sacrosantă a jurământului depus (a se vedea art.70 alin.(1) din Constituție cu referire la jurământul depus de deputați și senatori), acesta fiind prevăzut de art. 3 alin. 1 din Legea 96/2006.

Jur credință patriei mele România;

Jur să respect Constituția și legile țării;

Jur să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României;

Jur să-mi îndeplinesc cu onoare și fidelitate mandatul încredințat de popor;

Așa să mă ajute Dumnezeu!

legiuitorul a reglementat expres conținutul jurământului de credință, stabilind în cuprinsul său obligații în sarcina titularului funcției de o însemnătate excepțională în raport cu rolul și atribuțiile constituționale ale funcției de reprezentant in Parlamentul României.

Se poate observa că una dintre aceste condiții se referă la obligația titularului funcției de a respecta Constituția și de a apăra democrația, drepturile si libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a României.

Obligația de a respecta Constituția nu trebuie judecată în funcție de momentul temporal al depunerii jurământului, act cu o încărcătură solemnă unică, așadar, de la momentul în care persoana intră în exercițiul mandatului, ci dintr-o dublă perspectivă temporală și valorică atunci când aceasta vizează funcția de parlamentar in Parlamentul României.

Cu alte cuvinte, în privința candidatului la funcția de parlamentar, dreptul de a fi ales implică, în mod necesar, condiția de a respecta, în mod neechivoc, Constituția și de a avea o conduită de natură constituțională responsabilă, aptă să susțină funcția parlamentarului de a veghea la respectarea Constituției.

Din cea de-a doua perspectivă, în privința persoanei care a depus jurământul, obligațiile anterior enunțate se concretizează și vor trebui exercitate în mod efectiv.

Ca atare, diferența dintre cele două calități – candidat sau parlamentar – ține de efectivitatea realizării atribuțiilor prezidențiale, și nu de un raport contradictoriu între acestea cu referire la obligația de a respecta Constituția și valorile ei/de a veghea la respectarea acesteia.

Cu alte cuvinte, obligația de a respecta Constituția – împreună cu cele două laturi ale sale: conformare individuală– nu este o chestiune care vizează exclusiv data intrării în exercițiul mandatului, ci este o condiție de fond pentru a accede la funcția de parlamentar in Parlamentul României.

Candidatul trebuie să manifeste, fără dubii, voința de a apăra valorile și ordinea constituțională, cât și o atitudine activă necesară aplicării și supravegherii aplicării Constituției.

Ca atare, respectarea Constituției și a valorilor sale nu este o opțiune sau facultate, ci o obligație înscrisă expres în cuprinsul Legii fundamentale și consolidată prin jurământul de credință, ca expresie a fidelității față de țară.

Prin urmare, obligația de a respecta Constituția, împreună cu cele două laturi ale sale, constituie o condiție esențială de eligibilitate intrinsecă și de fond în privința candidatului pentru funcția de parlamentar in Parlamentul României.

Conduita de apărare a democrației este, de asemenea, o condiție pentru a putea candida la funcția de parlamentar in Parlamentul României.

Ca atare, chiar dacă jurământul de credință se depune de către candidatul câștigător al alegerilor, elementele cuprinse în jurământul de credință sunt condiții de eligibilitate și de fond pentru a candida la funcția de parlamentar in Parlamentul României, pe care candidatul trebuie să le îndeplinească la momentul depunerii candidaturii sale.

Ar fi inadmisibil și contrar naturii procesului democratic ca ab initio candidatul să nu îndeplinească aceste condiții și totuși să participe la alegeri, iar dacă le va câștiga să depună un jurământ de credință formal.

Aceste aspecte se impun cu atât mai puternic și mai energic cu cât în cauză este vorba de o funcție de autoritate reprezentativă la nivel național, cea mai vizibilă și mai perceptibilă în societate, fiind, în același timp, singura autoritate legislative validată prin alegeri.

Astfel orice parlamentar reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a tarii.

Astfel că persoana care candidează pentru această funcție trebuie, pe lângă îndeplinirea condițiilor legale, să prezinte garanții cu privire la îndeplinirea atribuțiilor de parlamentar, care rezultă din pozițiile publice/faptele notorii/înscrisuri care pot veni în contradicție cu exigențele mandatului de reprezentant in Parlamentul României.

Astfel, lezarea valorilor constituționale și propaganda anticonstituțională realizată de partidul Alianța pentru Unirea Romanilor trebuie constatate și sancționate prin mijloace specifice de drept din perspectiva dreptului de a fi ales.

Ca atare, neîndeplinirea acestor condiții generale de natură constituțională de către un partid politic prin Președintele acestuia atrage respingerea înregistrării candidaturilor acestui partid, măsură adecvată, necesară și care păstrează un just echilibru între interesul statului și al societății, de a se dezvolta pe baze democratice, și cel individual, de a accede la funcția de reprezentant in Parlamentul României.

Prin urmare, alegerea ca reprezentant in Parlamentul României presupune o dublă perspectivă din punctul de vedere al responsabilității față de stat, și anume aceea a alegătorului, care se situează în sfera strictă a opțiunii politice, și aceea a candidatului ca si reprezentant al unui partid politic, în privința căruia orientarea politică se subordonează și se modelează prin raportare la respectul față de Constituție.

Concluzii

În aceste condiții, este imperativ a se observa ca,  în raport de  Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024 a CCR, textul solicitat a fi analizat trebuie să incumbe si noțiunea de bună reputație și respectarea principiilor statului de drept și a Constituției României anterior depunerii cererii de candidatura.  

Regulile democratice se aplică tuturor cetățenilor, indiferent de calitatea lor în stat și de opțiunile politice, neputând fi tolerate manifestările și derapajele anarhice în spațiul public. O astfel de conduită aduce în discuție problema folosirii instituțiilor și procedurilor constituționale în scopul negării în final a exigențelor, principiilor și valorilor reglementate constituțional.

În drept,  îmi întemeiez prezenta cerere conform prevederilor din art.146 lit.d) din Constituția României și de art. 29-33 din Legea nr. 47/1992, Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024 privind contestarea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1003 din 8 octombrie 2024”, arată contestarul celor doi, Cătălin Stochiță.