Astăzi, 19 mai, se fac 482 de ani de la executarea comandată de soțul său, Regele Henric al VIII-lea, cel care a găsit-o vinovată de incest și de relații cu alți bărbați de la curtea sa.
Întâmplarea face ca tot astăzi, la o distanță de aproape cinci secole, să aibă loc un eveniment poate la fel de major, dar în contrast este plin de fericire, la Curtea Regală Britanică: căsătoria Prințului Harry și iubita sa, fosta actriță Megan Markle.
Dar cine a fost Anne Boleyn și de ce amintirea ei a rămas neștersă în zbuciumata istorie a regalității britanice?
Regele Henric al VIII-lea a avut şase soţii, însă Anne a fost cea care a reuşit, în scurta ei domnie, să schimbe religia Angliei şi să ofere lumii unul dintre cei mai mari suverani din istoria Europei.
Data exactă a naşterii Annei nu este cunoscută, însă se ştie că s-a născut undeva între anii 1501-1507, și că familia sa era una dintre cele mai influente în acea perioadă. Mai știm, de asemenea, că tatăl Annei era unul dintre preferaţii regelui, încredinţându-i-se de multe ori misiuni diplomatice peste graniţă, scrie historia.ro.
Atât Anna, cât şi sora ei Mary au fost crescute în Franţa, unde cele două fete primesc o educaţie deosebită, timp în care tânăra Anne ajunge să fie preocupată de artă, modă, filosofia religiei, vânătoare şi călărie. În plus, ea învață foarte bine cultura franceză şi eticheta de curte, căci petrece mult timp la curtea regală a Franţei, ca doamnă de onoare a Mariei Tudor, sora lui Henric şi soţia regelui Franţei Ludovic al XII-lea. Apoi, ea devine doamna de onoare a reginei minore, Claude a Franţei.
Anna se întoarce în Anglia în 1522, pentru a se căsători cu vărul ei James Butler. Însă lucrurile iau o turnură neaşteptată pentru familia Boleyn. Mary fusese chemată în Anglia în 1519 din cauza aventurii amoroase dintre ea şi regele Franţei. Căsătorită cu minorul Wiliam Carey, Mary va deveni însă amanta regelui Henric al VIII-lea. Acest lucru era evident în avantajul familiei Boleyn, deoarece cu cât regele o plăcea mai mult pe Mary, cu atât familia Boleyn ducea o viaţă mai placută şi mai confortabilă.
Meandrele destinului
Schimbarea intervine pe 4 martie 1522, când Anne Boleyn îşi face debutul la curtea regelui Henric VIII. Aceasta joacă rolul Perseverenţei în Chateau Vert (Castelul Verde), piesă dată în onoarea ambasadorilor imperiali. Se spune că Henric a fost vrăjit pe loc de privirea pătrunzătoare şi plină de spirit a Annei. Din acel moment, interesul lui Henric pentru Mary dispare. Singurul lucru pe care regele îl voia acum era Anne.
Însă aceasta îl refuză în repetate rânduri pe rege, lucru care îl face pe Henric s-o dorească şi mai mult. Trebuie menţionat faptul că Henric era un om care adora competiţiile şi provocările, iar Anne reprezenta, prin frumuseţea ei cât şi prin atitudinea ei faţă de el, provocarea supermă.
Nu se cunoaște motivul care a făcut-o pe Anne să acționeze astfel. Însă un lucru este sigur: cu cât Henric era interesat de ea o perioadă mai lungă de timp, cu atât familia Boleyn se bucura de anumite privilegii mai mult timp. Familia a sprijinit-o, așadar, în acțiunile sale.
Însă Anne nu s-a oprit aici. Aceasta a refuzat să devină amanta regelui, reuşind în cele din urmă să-l convingă s-o ia de soţie. Pasiunea nebună a lui Henric l-a facut pe acesta să facă tot posibilul pentru a anula casătoria cu Caterina de Aragon. Aceste acţiuni, nemaiîntâlnite în Europa, reprezintă începutul ruperii Angliei de Vatican.
Papa Clement al VII-lea refuză vehement anularea căsătoriei. Astfel, Anna ia atitudine şi începe să-l sfătuiască pe Henric în privința problemei cu Biserica. În scurt timp, cardinalul Thomas Wolsey este demis din funcţia de arhiepiscop de York, și cel care îi ia locul la curtea regală este nimeni altul decât Thomas Cranmer, caperlanul familiei Boleyn, care devine arhiepiscop de Canterbury.
Transformarea Annei şi a Angliei
Anne primeşte titlul de marchiză de Pembroke, devenind cea mai importantă femeie din Anglia în afara familiei regale. Thomas Boleyn, tatăl Annei, primeşte titlurile de viconte de Rochford şi Conte de Wiltshire. Mary Boleyn, de asemenea, se bucură de anumite privilegii: primeşte 100 de lire pensie anuala de la rege, iar fiul ei, Henry Carey, este educat la prestigioasa mănăstire Cistercian.
Lucrurile mergeau din bine în mai bine pentru Anne şi pentru familia ei. La 25 ianuarie 1533, Anne Boleyn şi Henric al VIII-lea se căsătoresc. La 23 mai 1533, Cranmer declara nulă căsătoria dintre Caterina şi Henric, iar pe 28 mai 1533 declara validă nunta regelui cu Anne. Reacţia papei nu întârzie să apară. Acesta îl excomunică atât pe rege, cât şi pe Cranmer. Biserica engleză se rupe astfel de puterea de la Roma şi trece sub controlul direct al regelui.
Încoronarea Annei ca regină a Angliei are loc la 1 iunie 1533, într-o ceremonie fastuoasă la Westminster Abbey. Anne a fost ultima soţie a unui mornarh încoronată separat de soţul ei. Spre deosebire de celelalte regine, Anne a fost încoronată cu coroana Sf Edward, care a fost folosită numai pentru încoronarea monarhilor.
După încoronare, proaspăta regina se stabileşte laPalatul Greenwich. Aceasta duce o activitate importantă în Anglia, jucând un rol important în relaţiile diplomatice cu Franţa. În timpul domniei ei, relaţia Angliei cu Franţa se va îmbunătăți vizibil.
…Și cum toate au un sfârșit
Nu trece multă vreme până când peste cuplul regal încep să se abată probleme. Totul a pornit de la sarcinile dificile ale Annei. Regina naşte la 7 septembrie 1533 o fată, lucru extrem de dezamăgitor pentru Henric, care își dorea un fiu. Anne încearcă din nou să-i ofere lui Henric un băiat, însă nu reuşeşte, fapt ce îl nemulţumeşte profund pe Henric, care începe să se gândească că ar fi mai bine să se despartă de Anne.
Anne nu era iubită de nimeni: nici de popor, care deseori o numea târfa regelui sau prostituata obraznică, nici de curtea regală. Stilul ei de viaţă, rochiile, bijuteriile, pălăriile, penele de struţ, echipamentul pentru călărie pentru care cheltuia sume enorme nu erau pe gustul englezilor. Pe lângă toate acestea, scandalul în care fusese implicată sora ei Mary, atunci când se află că este amanta regelui Franţei, ruptura Angliei de Roma, excomunicarea regelui, execuţia lui sir Thomas More şi a episcopului John Fisher-toate legate de persoana Annei Boleyn-strică și mai mult imaginea reginei.
În cele din urmă, multiplele avorturi suferite de soția sa il aduc la disperare pe Henric care începe să se distanţeze de Anne. Oamenii de la curte care nu o doreau acolo văd în această problemă a cuplului regal oportunitatea de a o îndepărta pe Anne de pe tronul Angliei. Astfel, în scurt timp la urechile regelui ajung diferite zvonuri în ceea ce priveşte comportamentul Annei. Despre avorturi se spunea că este o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru faptul că regele s-a întors împotriva papei. Mai mult decât atât, Anne este acuzată de relaţii incestuoase cu fratele ei George, precum şi de alte relaţii amoroase cu bărbaţi de la curte.
Apoi, în martie 1536 Henric o cunoaşte pe Jane Seymour, de care este cucerit, iar în iunie o acuză pe Anne de înaltă trădare şi o închide în turnul Londrei. Deşi dovezile relaţiilor ei cu ceilalţi bărbaţi, inclusiv fratele ei, nu apar niciodată, toţi sunt găsiţi vinovaţi, astfel că în data de 19 mai 1536 Anne Bolyen este executată. Deşi în timpul vieţii nu a fost o regină populară, atitudinea şi comportamentul regelui faţă de ea au făcut-o să crească în ochii poporului, care dezaproba acţiunile lui Henric, mai ales după ce acesta se căsătoreste cu Jane Seymour în data de 30 mai 1536, la numai 11 zile de la moartea Annei.
Cum ar trebui istoria să păstreze imaginea Annei Boleyn: doar ca pe o amantă a regelui sau a reuşit să devină cu adevărat o regină a Angliei?
Complexitatea acestui personaj a fost exploatată și a inspirat scriitori din toate epocile și, mai recent, dramaturgi și cineaști, figura Annei Boleyn fiind muză pentru nenumărate seriale și filme.
