Externe Ultima Ora

8 septembrie 1941, ”Blocada Leningradului”: Stalin l-a lăsat pe Hitler să omoare intelectualitatea orașului prin înfometare

Astăzi se împlinesc 77 de ani de la debutul blocadei Leningradului. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, acest oraș rusesc a fost încercuit și asediat de Wehrmachtul german, în ceea ce avea să fie cunoscut drept Asediul Leningradului, începând cu 8 septembrie 1941 până pe 27 ianuarie 1944, 29 de luni în total.

8 septembrie 1941, ”Blocada Leningradului”: Stalin l-a lăsat pe Hitler să omoare intelectualitatea orașului prin înfometare 1

Peste Lacul Ladoga a fost creat un „Drum al vieții„, în perioada lungă în care lacul era înghețat. Această rută de aprovizionare era însă supusă atacurilor aeriene germane, numai unul din trei camioane de transport reușind să ajungă la destinație. O altă rută de transport a fost deschisă în 18 ianuarie 1943, după ce Armata Roșie a reușit să creeze o spărtură în încercuirea germană. Aproximativ 800.000 din cei 3.000.000 de locuitori au pierit în timpul asediului. Pentru tenacitatea eroică a populației orașului, Leningrad a devenit primul oraș sovietic care a fost decorat cu titlul de Oraș Erou.

Unii istorici susțin că liderul sovietic Iosif Visarionovici Stalin a întârziat în mod voit despresurarea orașului și a împiedicat evacuarea locuitorilor lui din dorința de a lăsa intelectualitatea leningrădeană să piară. Mulți dintre leningrădenii care au fost, totuși, evacuați în colțuri îndepărtate ale Uniunii Sovietice nu s-au mai întors niciodată la casele lor din oraș. Noi date din surse germane arată că Hitler a dispus ca orașul să fie ținut încercuit și să nu se dea atacul pentru cucerirea lui, tocmai pentru uciderea tuturor locuitorilor prin înfometare și obținerea fără pierderi a bogățiilor acestui oraș simbol al Imperiului Rus și al Revoluției din Octombrie. Cele două ipoteze nu se exclud, ambele putând fi, concomitent, valabile.

Războiul a adus mari distrugeri orașului și a ucis pe mulți dintre vechii locuitori ai Petersburgului care nu au fugit din țară după izbucnirea revoluției bolșevice și nu au pierit în epurările în masă interbelice. În ciuda tuturor acestor fapte, orașul a fost reconstruit în deceniile care au urmat, redându-i-se înfățișarea de odinioară. Deși rolul clasei muncitoare a crescut în tot acest timp, orașul a rămas un centru al științei și culturii.

După prăbușirea Uniunii Sovietice din 6 septembrie 1991, majoritatea populației (54%) a fost de acord cu revenirea la „numele original, Sankt Petersburg”. La fel ca și în cazul orașului, 39 de străzi, șase poduri, trei stații de metrou și șase parcuri au fost rebotezate. Totuși, în special oamenii mai în vârstă mai folosesc denumirile mai vechi, de exemplu, folosind vechile denumiri ale străzilor pentru adresele poștale. În rândul tinerei generații, numele Leningrad este folosit ca un protest slab împotriva noii societăți.

În urma unui referendum, numele oblastului (regiunii administrative) a cărei capitală este Sankt Petersburgul, a rămas neschimbat – Leningrad.

Voi ce părere aveți? Așteptăm comentariile voastre mai jos.