La sfârşitul anului 2010, în zona Africii de Nord şi a Orientului Mijlociu au izbucnit o serie de revolte violente cunoscute sub numele de ”primăvara arabă”, revolte susţinute pe faţă de ţările occidentale. La baza acestei primăveri stă o rezervă submarină de gaze naturale de 122 de trilioane de metri cubi de gaze, numită ”Bazinul Levantin”.
În ultimele luni, activitatea marilor companii de gaze naturale s-a intensificat în estul Mediteranei. În vreme ce forajul exploratoriu este în creştere, un balet diplomatic agită această regiune complexă şi explozivă, Levant. În joc, bogăţiile de pe fundul Mării Mediterane, disputate de Turcia, Siria, Liban, Israel şi Egipt. În centrul acestui eşicher geologic şi geopolitic, Insula Cipru. De la descoperirea unor mari rezerve de gaze în largul Israelului (în 2010) şi a Egiptului (în 2015), ciprioţii au speranţe mari pentru subsolul lor marin. Republica Cipru şi-a înmulţit contractele de explorare cu mulţi giganţi ai hidrocarburilor, cum ar fi Total (Franţa), ENI (Italia) şi ExxonMobil (SUA). Guvernul cipriot speră să profite de această oportunitate pentru a finanţa multe programe de dezvoltare de pe insulă şi speră că giganţii energetici pot începe să foreze cât mai curând posibil.
Despre ce este vorba?
La sfârşitul anului 2010, în zona Africii de Nord şi a Orientului Mijlociu au izbucnit o serie de revolte violente cunoscute sub numele de ”primăvara arabă”, revolte susţinute pe faţă de ţările occidentale. La baza acestei primăveri ar sta o rezervă submarină de gaze naturale de 122 de trilioane de metri cubi de gaze, numită ”Bazinul Levantin”.
Totul a început cu sinuciderea prin auto-incendiere a lui Mohamed Bonazizi, în Tunisia, pe data de 17 decembrie 2010. Revoltele au izbucnit aproape instantaneu în mai multe ţări din zonă şi au condus, printre altele, la înlăturarea preşedinţilor Tunisiei şi Egiptului, a dictatorului Libiei, Muammar Gadaffi – care a şi fost omorât de revoluţionari – dizolvarea guvernelor Iordaniei şi Cisiordaniei şi actualul război civil din Siria.
Între toate, problema siriană s-a arătat a fi cea mai complexă în ”Primăvara Arabă„. În timp ce ţările occidentale criticau regimul preşedintelui Bashar al Assd, considerându-l un tiranic, sângeros, etc. Rusia i-a luat apărarea.
Prof. univ. dr. Nicolae Radu consideră că la baza conflictului din zona Mediteranei de sud, sud-est, stă interesul pentru ceea ce geologii numesc Bazinul Levantin.
Este vorba despre o zonă submarină care se întinde din nordul Egiptului până în Turcia care conţine 1,7 miliarde de barili de petrol şi 122 de trilioane de metri cubi de gaz, conform „Geological Survey”, din S.U.A. (U.S.G.S.).
”Enormele rezerve de gaz și petrol, găsite în Marea Mediterană, într-o zonă împărțită între Grecia, Turcia, Cipru, Israel, Siria și Liban, arată că regiunea ar putea deveni <un nou Golf Persic>”, este de părere dr. Nicolae Radu (foto).
Pentru a putea accesa acestă platformă energetică, Occidentul nu se mai confruntă acum decât de opoziţia regimului al Assad, susţinut de interesele ruşilor în această zonă.
Trebuie recizat că, potrivit Stockholm International Peace Research Institute, contractele de armament ale Siriei cu Rusia s-au ridicat în 2011 la o valoare de cel putin 4 miliarde dolari.
De asemenea, potirivit cotidianul New York Times între anii 2000-2010, Rusia a vândut armament Siriei la o valoare de 1,5 miliarde de U.S.D., transformand Siria în cel mai mare client de armament al Rusiei.
Exporturile Rusiei către Siria au fost în valoare de 1,1 miliarde dolari în 2010 şi investiţiile sale în aceasta ţară au fost evaluate la aproximativ 20 de miliarde de U.S.D. – inclusiv cele 4 milarde pentru armament. „Stroitransgaz” a fost implicat în proiecte în valoare de 1,1 miliarde dolari în Siria.
„Stroitransgaz” este implicat în construirea unei centrale de distribuţie a gazelor naturale de 200 de kilometri est de Homs, în regiunea Al-Rakaka şi în suport tehnic pentru construirea unei conducte de gaz. Tatneft, o subsidiara a „Gazprom”, este firma cea mai importantă de energie din Siria. Alte firme cu interese de afaceri majore în Siria includ producătorul de oţel T.M.K. şi transportatorul naţional „Aeroflot”, care intreţine flota civilă de avioane a Siriei.
