Președintele Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaților, Angel Tîlvăr (PSD), consideră că solidaritatea trebuie să fie raţiunea de a fi a Uniunii Europene, în contextul actualei crize medicale.
Nu cu mult timp în urmă, liderii UE purtau discuții pentru zecimalele următorului cadru financiar multianual. Astăzi, preocupările se centrează pe instrumente de asistență financiară în valoare de sute de miliarde de euro, pentru atenuarea, cel puțin pentru o perioadă, a consecințelor economice care nu ar fi putut fi anticipate cu puțin timp în urmă.Într-adevăr, asistăm la o reașezare a priorităților.
Acest lucru, însă, nu trebuie să conducă la concluzia că perspectiva naționalistă în ceea ce privește răspunsul la criza generată de COVID-19 este soluția salvatoare.Aș spune că, din contră, acum este momentul ca UE să își arate puterea ca „uniune”.
Din momentele dificile putem învăța mult. Această experiență poate contribui la formularea unor soluții pentru ieșirea din criză.În primul rând, un sistem de sănătate public robust va trebui să fie unul dintre cei mai importanți piloni în arhitectura proiectului european, cu atât mai mult cu cât, chiar și înaintea declanșării crizei coronavirusului, dezbaterile europene reliefau dorința cetățenilor de a avea mai multe fonduri alocate sistemelor de sănătate.Apoi, este nevoie de investiții masive în domenii prioritare, precum cercetarea și inovarea. Uniunea va trebui să găsească noi modalități de a promova excelența științifică, de a o menține pe continent, de a o folosi mai bine și de a limita dependențele globale existente.
Un alt element căruia trebuie să-i acordăm mai multă atenție este conectivitatea digitală, care și-a dovedit utilitatea atunci când există provocări comune, atât la nivel european, cât și la nivel global.Cu toate acestea, este esențial pentru UE să asigure și să garanteze infrastructura digitală în situații de criză. Nu cred că mijloacele de comunicare vor înlocui foarte curând contactul direct dintre oamenii chemați să rezolve situații comune. Și spun asta, și din perspectivă parlamentară, întrucât am constatat în această perioadă că maniera tradițională de dezbatere este greu de înlocuit cu una exclusiv online.
Pe parcursul acestei crize, am realizat cât de importante sunt dialogul și dezbaterea, în forma lor consacrată, pentru continuarea îndeplinirii rolului parlamentului și anume, reprezentarea intereselor cetățenilor, legiferarea și controlul asupra executivului.Pe de altă parte, experiența COVID-19 a evidențiat și nevoia de profesionalism și expertiză. S-a văzut clar legitimitatea crescândă pe care oamenii au acordat-o profesioniștilor care conduc lupta împotriva virusului.
Conform celui mai recent studiu realizat luna trecută de Universitatea Oxford și Institutul Reuters, oamenii de știință, medicii și alți experți din sănătate reprezintă cele mai credibile surse de informație în ceea ce privește provocările prin care trecem în această perioadă.Însă, printre lucrurile îngrijorătoare pe care trebuie să le evităm pe viitor, la loc de frunte stă tentația naționalismului, care a fost evidentă, atât la începutul crizei, când am asistat la o adevărată competiție a statelor pentru acces la medicamente, măști și dispozitive necesare ATI, cât și ulterior, când măsuri naționale luate neglijând și o perspectivă europeană au dus la asperități și stridențe în ceea ce privește relațiile în interiorul UE.
De exemplu, fiecare țară, pe bună dreptate, și-a adus propriii cetățeni acasă, acest lucru fiind posibil și datorită legislației și cooperării din cadrul UE.De aceea, liderii care își descoperă vocații naționaliste, trebuie să se gândească de două ori înainte de a acționa și să nu pună în pericol apartenența unei țări sau a alteia la proiectul european.Prin specularea în mod populist și demagogic a unor teme naționaliste, cu intenția vădită de a le folosi în competiția politică internă, anumiți lideri politici nu fac altceva decât să se plaseze în afara unui proiect pe care popoarele lor și l-au dorit.
Păstrarea identității este compatibilă cu promovarea solidarității europene, deoarece acest element este o condiție indispensabilă pentru o cooperare mai profundă între statele membre, pentru un viitor comun mai bun.În același timp, afirmarea unei perspective naționale, dar fără accente naționaliste, nu trebuie să fie văzută ca fiind în contradicție cu valorile care au dus la apariția Uniunii Europene.
