Începând cu 1930, naționala României a participat la 7 turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal. Prima participare a fost chiar în ediția inaugurală din 1930. Cea mai recentă participare a fost în 1998 în Franța. Cea mai mare performanță din istorie a României la Campionatul Mondial, a avut loc la ediția din 1994 din Statele Unite, unde România a ajuns până în sferturile de finală ale competiției. Cel mai bun marcator este Florin Răducioiu, cu 4 goluri, toate însrise la ediția din 1994.
Campionatul Mondial FIFA 1930 a fost primul Campionat Mondial FIFA, campionatul mondial pentru echipe naționale de fotbal la masculin. A avut loc în Uruguay din 13 iulie până pe 30 iulie 1930. FIFA, asociația internațională de fotbal, a ales Uruguay ca și gazdă, deoarece țara sărbătorea o sută de ani de la prima ei constituție, iar echipa națională de fotbal a Uruguayului a câștigat titlul la fotbal la Jocurile Olimpice din 1928.
Toate meciurile au fost jucate în capitala Uruguayului, Montevideo, majoritatea pe Estadio Centenario, care a fost construit pentru turneu.
Treisprezece echipe dintre care șapte din America de Sud, patru din Europa, și două din America de Nord au intrat în turneu. Doar câteva echipe europene au ales să participe din cauza dificultății călătoriei până în America de Sud. Echipele au fost împărțite în patru grupe, cu câștigătoarea fiecărei grupe mergând mai departe în semifinale. Primele două meciuri ale Campionatului Mondial au avut loc în același timp, și au fost câștigate de Franța și Statele Unite, care le-au învins pe Mexic cu 4-1, respectiv pe Belgia cu 3-0. Lucien Laurent de la Franța a înscris primul gol din istoria Campionatului Mondial, în timp ce portarul american Jimmy Douglas a fost primul portar ce nu și-a luat nici un gol într-un meci de Campionat Mondial.
Argentina, Uruguay, Statele Unite și Iugoslavia au fost echipele care au ajuns în semifinale. În finală, gazdele și favoriții turneului Uruguay au învins-o pe Argentina cu 4-2 în fața la 93,000 oameni, și astfel a devenit prima națiune ce a câștigat Campionatul Mondial.
România – Uruguai 0 – 4
Italia, Suedia, Olanda, Spania, Ungaria și Uruguay au fost țările care au vrut sa găzduiască evenimentul. Uruguay a devenit gazdă după ce celelalte țări și-au retras propunerile.
Primul Campionat Mondial a fost singurul fără calificare. Toate țările care erau afiliate la FIFA au fost invitate să concureze, având ca termen limită data de 28 februarie 1930 să accepte. Mult interes a fost arătat de națiunile din America. Argentina, Brazilia, Chile, Mexic, Paraguay, Peru și Statele Unite au intrat în campionat. În total șapte echipe din America de Sud au participat, mai multe decât la oricare alt Campionat Mondial. Oricum, din cauza călătoriei lungi și costisitoare cu vaporul peste Oceanul Atlantic, și durata absenței jucătorilor de la servici, doar câteva echipe europene au luat parte. Câteva au refuzat să călătorească în America de Sud din alte motive și astfel nicio echipă europeană nu a acceptat până pe 28 februarie. Pentru a fi măcar o echipă din Europa, Asociația de Fotbal din Uruguay a trimis o scrisoare de invitație către Asociația Engleză de Fotbal, chiar dacă Națiunile Britanice nu erau membrii ai FIFA la acel timp. Această invitație nu a fost acceptată de Comitetul Asociației de Fotbal pe data de 18 noiembrie 1929. Cu doar două luni înainte de începerea turneului, nicio echipă din Europa nu a intrat oficial.
Președintele FIFA Jules Rimet a intervenit, și astfel patru echipe europene au făcut călătoria pe mare: Belgia, Franța, România, și Iugoslavia. Românii, antrenați de Constantin Rădulescu și coordonați de căpitanul lor Rudolf Wetzer, au intrat în competiție după intervenția noului rege al României, Regele Carol II. El a ales jucătorii personal, și a negociat cu angajații pentru a se asigura că jucătorii vor avea servici și când se vor întoarce. Franța a intrat la intervenția personală a lui Rimet, dar nici cel mai bun fundaș al Franței, Manuel Anatol, și nici antrenorul Gaston Barreau nu au putut face deplasarea. Belgienii au participat la intervenția vicepreședintelui FIFA Rodolphe Seeldrayers.
Românii au urcat la bordul SS Conte Verde la Genova, francezii au urcat la Villefranche-sur-Mer pe 21 iunie 1930, iar belgienii au îmbarcat la Barcelona. Conte Verde l-a dus și pe Rimet, trofeul și pe trei arbitri europeni: belgienii Jean Langenus și Henry Christophe, împreună cu Thomas Balway, un parizian care avea origini engleze. Echipa Braziliei s-a îmbarcat în Rio de Janeiro pe 29 iunie înainte să ajungă în Uruguay pe 4 iulie. Iugoslavia a călătorit cu vaporul cu scrisori Florida din Marsilia.
Regatul Iugoslaviei nu a fost nici el sigur de participarea la mondial. Croații au decis să boicoteze echipa națională, astfel că regele Alexandru I a refuzat să finanțeze echipa. În cele din urmă s-a găsit o soluție, conducătorii asociației de fotbal din Belgrad făcând o selecție cu jucători sârbi din campionatul intern, de la cele două mari rivale, BSK și SK Jugoslavija, printre care se numărau vedetele lui BSK Blagoje Marjanović („Moša”) și Aleksandar Tirnanić („Tirke”), cu alți trei sârbi care au jucat la cluburi din Franța (printre care se număra și Ivan Bek). Iugoslavia, cu o vârstă medie de 21 de ani și 258 de zile, a fost cea mai tânără echipă de la mondial. După primul meci, cel cu Brazilia, echipa a fost poreclită „Ichiii” sau „Ichachos” (în spaniolă) de presa uruguayană, referindu-se la numele jucătorilor care se terminau în „-ić” sau „-vić”. A reușit cea mai bună performanță din istoria ei, locul al treilea, conform Federației Sârbe de Fotbal.
Toate meciurile au fost jucate în Montevideo. Trei stadioane au fost folosite: Estadio Centenario, Estadio Pocitos, și Estadio Parque Central. Estadio Centenario a fost construit pentru campionat și pentru sărbătorirea celor o sută de ani de independență Uruguayană. Proiectat de Juan Scasso a fost cel mai mare stadion din campionat, Rimet numindu-l „templul fotbalului”. Cu o capacitate de 90.000 locuri, a fost cel mai mare stadion de fotbal din lume după cele din Regatul Unit. Stadionul a găzduit 10 din 18 meciuri, inclusiv ambele semifinale și finala. Oricum, construcția nu s-a terminat la timp deoarece a plouat mult, astfel că în primele cinci zile ale turneului, stadionul nu era gata. Primele meciuri au fost jucate pe stadioane mici folosite de cluburile de fotbal din Montevideo, Nacional și Penarol, Parque Central, cu o capacitate de 20,000 locuri și Pocitos.
La această ediție, România a făcut parte din aceeași grupă cu Uruguai și Peru. A învins Peru cu 3 – 1, dar a luat bătaie de la Uruguai cu 4 – 0. S-a caluificat din grupă Uruguai.
La această ediție, finala s-a jucat între Uruguai și Argentina, scor final: 4 – 2.
