A.I. Cuza știa să iasă cu bine din necazuri: și-a înfiat copiii din flori, păcălindu-și soția, în urma unei inundații

În martie 1865 s-a produs în Bucureşti o inundaţie care a rămas în memoria colectivă printr-un desen făcut de un artist maltez stabilit în Bucureşti. În această lucrare, domnitorul Alexandru Ioan Cuza apare călare prin apă alături de medicul Alexandru Davila. Pe case se văd sinistraţii, care s-au refugiat pe acoperişuri din calea apelor.  Momentul acesta are o anecdotă mondenă, care a fost foarte gustată în epocă.

Desen realizat de un artist maltez după inundaţiile din 1865. Călăreţul din mijloc îl ilustrează pe domnitorul Cuza 

Moldovenii au un termen pentru oamenii care sunt necăjiţi, săraci: parcă ar fi adunaţi de pe ape’. Cu ocazia inundaţiei din 1865, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, moldovean, fireşte, şi-a adunat de pe ape’ copiii din flori, făcuţi cu o curtezană celebră – fosta soţie a prinţului Serbiei, Milan Obrenovici – şi i-a dus acasă, pentru a-i prezenta soţiei, Elena Doamna. Dar nu i-a spus că sunt ai lui, ci că sunt sinistraţi – şi i-a propus să îi înfieze. Înduioşată, Elena a acceptat. În acest mod, Alexandru Ioan Cuza, cam fustangiu, din câte spune istoria, şi-a înfiat propriii copii.

”Cei doi minori, Alexandru şi Dimitrie, erau chiar copiii lui, făcuţi cu Maria Obrenovici, amanta sa. Profitând de această nenorocire, a reuşit să-şi adopte propiii copii. Dincolo de acest eveniment monden, dezastrul produs de inundaţiile din 1864-1865 a fost foarte mare, mii de locuinţe au fost distruse. Inundaţiile au continuat până la începutul anilor 1880, când, în timpul regelui Carol I, s-au luat măsuri de sistematizare a râului. Ultima inundaţie majoră din Bucureşti a avut loc în 1892”, a explicat istoricul Dan Falcan.

Elena Doamna, soţia domnitorului, nu a avut copii

 

Cuza i-a amenajat prinţesei Maria Obrenovici o locuinţă relativ mică, dar frumoasă, foarte aproape de el. Fiică a logofătului Costin Catargi şi a Smarandei Balş, Maria s-a căsătorit de timpuriu cu un general sârb, cu care a avut un fiu, Rubi Catargi. Tatăl a refuzat să-l recunoască, din motive necunoscute, şi copilul a fost crescut de sora Mariei. Câţiva ani mai târziu, Maria a pus mâna pe o altă partidă: principele Milan Obrenovici, cu care a avut un fiu, Milan, cel care va deveni viitorul rege al Serbiei. Maria a divorţat de principe şi, în căutarea unei alte partide amoroase avantajoase, a ajuns în braţele domnitorului Cuza.

Prinţesa Maria Obrenovici, o adevărată curtezană în acele vremuri 

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza era renumit în epocă ca având o slăbiciune pentru femei frumoase. La braţ cu prietenul său Kogălniceanu, domnitorul nu se ferea să fie client obişnuit al bordelurilor bucureştene. În momentul întâlnirii cu frumoasa Obrenovici, Cuza avea nenumărate aventuri amoroase la activ şi o căsnicie anostă cu doamna Elena Cuza, care îi tolerase toate escapadele. Se pare că motivul ei era simplu: nu putea avea copii. Deşi a fost acuzată de colaborare cu complotiştii la abdicarea lui Cuza, în anul 1866, Maria Obrenovici a luat calea exilului cu domnitorul rămas fără ţară şi putere. S-a sinucis la Dresda, când a aflat că este bolnavă de cancer.