Astăzi se împlinesc 29 de ani de la executarea cuplului Ceaușescu. O legendă spune că au murit din cauza PIETROIULUI BLESTEMAT DE LA CURTEA VECHE

Pe 25 decembrie 1989, în urma unui proces sumar, Tribunalul Militar Extraordinar Român a condamnat la moarte cuplul dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu. În aceeași zi sunt executați în Târgoviște, prin împușcare. Moartea lor violentă a născut mai multe legende urbane. Una spune că execuţia sa a fost efectul unui blestem al Saftei Brâncoveanu. O alta zice că zidul în dreptul căruia a fost executat, împreună cu Elena Ceauşescu, este tot timpul umed, în mod inexplicabil. 

Dictatorul a dărâmat biserica La 28 august 1835, Safta Brâncoveanu, fiica Marelui Ban Tudorache Balş şi soţia Banului Grigore Basarab Brâncoveanu, a semnat contractul de construire a unui spital lângă Biserica Brâncovenească din Capitală. La 14 octombrie 1838, Spitalul Brâncovenesc a fost deschis bolnavilor. Pentru a marca această ctitorie, Safta a comandat o construcţie în marmură, pe care a montat- o pe frontispiciul bisericii. Printre altele, semnul conţinea şi un blestem la adresa celui ce ar îndrăzni să se atingă de construcţie.

Ceauşescu a dărâmat spitalul şi biserica în 1984. Din imobile nu au mai rămas decât pietroiul cu blestemul. Inscripţia, care s-a aflat mulți ani la Universitate, în curtea Muzeului de Istorie al Municipiului Bucureşti, apoi a fost mutată la Curtea Veche, lângă statuia lui Vlad Țepeș, conţine la final un blestem care cere Divinităţii ca acela care se va atinge de ctitorie, adică de spital, să fie omorât de cei din neamul său într-o zi de sărbătoare. În 1989, Ceauşescu a fost împuşcat de cei de un neam cu el chiar de Crăciun. Este o coincidenţă cel puţin stranie, ne-a spus muzeograful Dan Falcan.

Ce este cu acest blestem? Era un obicei medieval… În actele oficiale româneşti formula blestemului este de origine bizantină şi ajunge prima oară în Ţara Românească în secolul al XIV-lea. Paragraful cu cele mai înfricoşătoare cuvinte nu lipsea niciodată din normele după care fiecare cancelarie întocmea aceste acte ale vremii. Chiar dacă era diferită de la o curte la alta – continând de la cuvinte blânde, până la afurisenii care îi îngrozeau şi pe cei mai necredincioşi din popor – aşa numita formulă diplomatică a blestemului era nelipsită din hrisoavele acelor timpuri. Indiferent de formă, rostul blestemului era să-i înfricoşeze pe cei cărora le era destinat documentul. În general, călcătorii poruncii domneşti erau ameninţaţi cu fel de fel de imprecaţii. Voievodul Matei Basarab întăreşte un act de danie către Mănăstirea Cotmeana astfel: Iar dacă nu se va cinsti şi nu va înnoi şi nu va întări această carte a domniei mele şi miluire, ci acei cnezi o vor strica şi o vor nimici şi o vor lăsa în uitare, acela să fie de trei ori blestemat şi anateme şi afurisit de 318 sfinţi părinţi care sunt la Nicheia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie şi cu acei necredincioşi iudei şi să-i fie pârâşă înaintea lui Hristos Maica noastră de Dumnezeu Născătoare şi să-l afle bubele lui Ghiezie în veacul veacului, amin.’

Fals intelectual în secolul al XVII-lea

Mai târziu, prin secolul al XVI-lea, apar cărţile de blestem’. Domnitorii, sau cei ce aveau dreptul să judece, cereau Bisericii (puterea spirituală) realizarea unor cărţi de blesteme’ pentru aflarea adevărului în diferite pricini. Aceste documente reprezentau ultima soluţie a actului juridic, ieşirea dintr-o situaţie altfel insolubilă. Documentele conţineau blesteme înfricoşătoare care, uneori, erau citite de cleric în biserică, înainte de judecată. Apoi împricinaţii erau puşi să jure pe acel document că spun adevărul. În majoritatea cazurilor preotul care aducea cartea de blesteme o citea la o răscruce de drumuri şi tot acolo se săvârşea jurământul împricinaţilor. Cărţile de blesteme erau scrise, doar la cerere, de către înalţi ierarhi – episcopi, mitropoliţi – sau de către sinodul reunit. În cazuri excepţionale se solicitau astfel de documente şi patriarhilor Răsăritului sau celor din Constantinopol. La un moment piaţa s-a umplut de cărţi de afurisenie şi blestem’… piratate. Este vorba despre cărţi scrise de preoţi care nu aveau prerogativele necesare – adică produceau un fals intelectual în secolul al XVII-lea (în epoca domnitorului Vasile Lupu). Comerţul cu blesteme era în plină floare…

Prima atestare a Capitalei se termină cu un blestem (…)

Pe acela Domnul Dumnezeu să-l nimicească şi să-l ucidă aici cu trupul, iar în veacul viitor sufletul lui, să fie părtaş lui Iuda şi lui Arie şi cu ceilalti care au spus: sângele lui asupra lor şi asupra copiilor lor, ceea ce este şi va fi in veci, amin(…)” Acest blestem este finalul unui document emis de Vlad Ţepeş la 20 septembrie 1459 şi reprezintă prima atestare a oraşului Bucuresti. Cu alte cuvinte, această localitate intră în istorie oarecum ciudat…

Blestemele au fost folosite în Occident până în secolul al XII-lea

Primele blesteme scrise apar în epoca antică, cu peste trei mii de ani în urmă. Ele întăreau legile şi poruncile regilor şi împăraţilor prin implicarea zeilor în supravegherea respectarii întocmai a acelor legi şi porunci. Omul religios al acelor vremuri – cu frică faţă de pedepsele spirituale la care ar putea fi supus – nu putea încălca ceva protejat chiar de forţele supranaturale. Metoda a fost folosită de romani, apoi de bizantini şi a dăinuit în Occidentul european până prin secolul al XII-lea.

Cum se foloseau cărţile de blesteme

La o judecată legată de hotarul moşiei, de pildă, cartea de afurisenie (citită în prealabil spre ştiinţa tuturor) era pusă pe piatra de hotar, iar martorul convocat indica limita pe care el o socotea adevărată purtând cartea în mână. În general, se considera că acel cuprins sacru şi ameninţător al textului trecea asupra bucăţii de hârtie a ‘cărţii’ şi martorii şi-o aşezau pe piept sau pe cap, o sărutau sau îşi puneau pe spatele ei semnăturile. Presiunea morală pe care o exercitau aceste acte de constrângere era considerabilă. Apropierea sfârşitului vieţii sub o astfel de apăsare provoca angoase. Izvoarele istorice vorbesc despre gesturi de căinţă din cauza unor jurăminte strâmbe. Dictându-şi testamentul înaintea obştescului sfârşit, soţia stolnicului Cantacuzino îi trece nurorii sale Stanca, la 29 iunie 1719, datoria de a obţine dezlegarea pentru o carte de blestem’ folosită într-o pricină în care cel învinuit era nevinovat: Şi mă rog, fata mea, să sileşti pentru cartea ce a făcut de afurisenie jupâneasa Manului, să se dezlege, să nu rămânem cu acel păcat asupra noastră.

Zidul execuţiei nu se usucă niciodată

În fine, revenind la Ceușescu, corpul de clădire unde a fost judecat şi executat cuplul Ceauşescu e astăzi gol, deşi se află în incinta unei unităţi de jandarmi funcţionale. Ceea ce îi uimeşte pe toţi e faptul că, de 20 de ani, zidul execuţiei are o pată umedă exact în dreptul unde au fost împuşcaţi cei doi. Indiferent dacă este vară sau iarnă, ea nu se usucă. Târgoviştenii spun că zidul e ud din cauza lacrimilor lui Ceauşescu, care nu conteneşte din plâns.

 

Vă prezentăm principalele evenimente istorice ale zilei de 25 decembrie:

• 36:Forțele împăratului Guangwu al Hanului de Est, sub comanda lui Wu Han, cuceri imperiul separatist Chengjia, reunind China.
• 274: Un templupentru Sol Invictus este dedicat în Roma de împăratul Aurelian.
• 333: Împăratul roman, Constantin cel Mare, își înalță fiul cel mai tânăr, Constans, la rangul de Cezar.
• 336: Primul semn documentar de sărbătoare de Crăciunla Roma.
• 350: Vetranioîl întâlnește pe Constantius al II-lea la Naissus (Serbia) și este forțat să-și abțină titlul (Caesar). Constantius îi permite să trăiască în calitate de cetățean privat pe o pensie de stat.
• 508:Clovis I, regele francilor, este botezat în credința catolică la Reims, de către Sfântul Remigius.
• 597: Augustin de Canterburyși colegii săi botează în Kent mai mult de 10.000 de anglo-saxoni.
• 800: Încoronarea lui Carol cel Marede către Papa Leon al III-lea ca împărat al Occidentului.
• 1000: Întemeierea Regatului Ungariei: Ungaria este întemeiată ca împărăție creștină de către Ștefan I al Ungariei.
• 1013: Sweyn Forkbeardpreia controlul lui Danelaw și este proclamat rege al Angliei.
• 1025: Coronarea lui Mieszko II Lambertca rege al
• 1066: William Cuceritorula fost încoronat rege al Angliei la Westminster Abbey, Londra.
• 1076: Coronarea lui Bolesław al II-lea, generosul, ca rege al Poloniei.
• 1100: Baldwin de Boulogne este încoronat primul Rege al Ierusalimului în Biserica Nașteriidin
• 1130: Contele Roger al II-lea al Sicilieieste încoronat ca primul rege al Siciliei.
• 1261: Unul de unsprezece ani, Ioan al IV-lea Laskarisal Imperiului Roman de Est restaurat, este deposedat și orbit de ordinele co-domnitorului său Mihai al VIII-lea Palaiologos.
• 1908: Apare, la Vălenii de Munte, gazeta „Neamul Românesc literar”, sub conducerea lui Nicolae Iorga.
• 1916: Regele Ferdinanda instituit ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, cu trei clase.
• 1926: Împăratul Taishōal Japoniei moare. Fiul său, Prințul Hirohito, îi succede ca împăratul Shōwa.
• 1932: Un cutremurcu magnitudinea de 7,6 în provincia Gansu, China omoară ~70.000 oameni.
• 1978: Forțe vietnameze invadează Cambodgiacu scopul de a distruge regimul Khmerilor Roșii care, din 1976 supusese populația unui monstruos „proces de reeducare” în care și–au găsit moartea aproape două milioane de cambodgieni, asasinați sau înfometați.
• 1989: Televiziunea Românătransmite în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Patriarhia Română.
• 1989: În urma unui proces sumar, Tribunalul Militar Extraordinar Român a condamnat la moarte cuplul dictatorial Nicolaeși Elena Ceaușescu. În aceeași zi sunt executați în Târgoviște, prin împușcare.
• 1991: Mihail Gorbaciovanunță într–o declarație televizată că demisionează din funcția de președinte al URSS, având în vedere situația creată odată cu formarea CSI(Comunitatea Statelor Independente).
• 1991: Sovietul Supremal Uniunii Sovietice hotărăște schimbarea denumirii statului din R.S.S. (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) în Federația Rusă.
• 2000: Ultima eclipsă de Soare a mileniului doi; grad de acoperire 72%; punct de maximum 17:35:00 UT; lățimea maximă a umbrei 122 km; a fost vizibilă din nord-vestul SUA, nord-estul Canadei, sudul Groenlandei.