Vânătorii au declarat război celor 8.000 de şacali care terorizează România!

Vânătorii spun că această specie de răpitor, extraordinar de adaptabil, care mănâncă orice, de la corcoduşe la pui de mistreţ, este pe cale de a distruge ecosistemele din ţara noastră. De aceea le-au declarat război!

De ce credeti ca teroristul Carlos era surpanumit „șacalul”?

Pentru ca era foarte greu de prins!  Pentru că se adapta ușor oricăror condiții de mediu, iar pe unde trecea, făcea prăpăd… exact ca un șacal!

Şacalii au apărut brusc în România după anul 1990. Iniţial nu a fost băgat în seamă, dar în scurt timp s-a înmulţit extraordiar de mult, în Delta Dunării, Dobrogea şi Lunca Dunării până în Viena. De pe zoan Dunării a migrat şi pe lunca Mureşului, ajungând în zona Mediaş-Braşov. Aurcat de asemenea până aproape de Iaşi, a trecut în Republica Moldova şi Ucraina. Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) consideră că în ţara noastră numărul acestor prădători a ajuns la aproxiamtiv 8.000 de indivizi.

„Este un animal care mănăncă orice, de la fructe la pui de căprioară şi chiar pui de mistreţ. Dacă înmulţirea explozivă a populaţiilor de şacali nu vor fi ţinute sub control, inclusiv prin vânare, ele vor distruge echilibrul biologic existent în fondurile de vânătoare”, ne-a spus Neculai Şelaru, preşedintele executiv AGVPS.

Asta pentru că şacalul stârpeşte ouăle şi puii păsărilor şi prinde puii tuturor animalelor din arealul lor, inclusiv cele de talie mare. Face prăpăd în populaţiile păsărilor protejate din Deltă, deoarece, fiind un bun înotător, ajuge la cuiburile acestora. Sunt un fel de lăcuste ale fondurilor de vânătoare.

AGVPS crede că expoziţiile de vânătoare pentru medalierea craniilor de şacali, ar constitui un stimulent moral în interesul împuşcării şacalului, ca de altfel şi posi bilitatea de achiziţionare, prelucrare şi punere în valoare a blănurilor sale.  Nu în ultimul rând, un stimulent material oferit pentru fiecare şacal împuşcat, de către administratorul fondului de vânătoare, ar menţine efectivele de şacali la un nivel constant şi acceptabil.

În pădurea Frumuşani, se aude cântec de drujbe

Vânătoarea de şacali în pădurea din Frumuşani începe cu eliberarea câinilor din cuştile portabile. Sunt şapte, toţi tineri, aduşi să înveţe regulile vânătorii. Cinci jagd terrier şi doi tekel cu păr sârmos.

Hăitaşii şi câinii rămân la un kilometru distanţă. Vânătorii se deplasează în locurile cele mai bune, de unde vor prinde în bătaia puştii vânatul hăituit.  În februarie nu ai voie să vânezi decât şacal!

În fine, hăitaşii încep să-şi facă treaba, acest lucru se observă după faptul că apar primii mistreţi şi primele căprioare.

Trebuie să fii atent să nu te pui pe cărarea animalelor, deoarece mistreţii vin ca bolizii pe aceste trasee. Şi nu este prea bine să te pui cu un mistreţ proaspăt enervat de hăitaşi şi câini…

Prima încercare, primul eşec: nu trece nici un şacal. ”Este cerul înnorat, iar ei nu ies decât pe soare”.

Mergem spre alt punct al pădurii. Din drum se văd, pe câmp, căprioare care fug de maşinile noastre. ”Faptul că se tem de maşini este semn că au fost braconate recent din maşini! Deşi sezonul este închis…”

În pădure apar din nou, zgândărite de hăitaşi, grupuri de căprioare, familii de mistreţi, respectiv femele cu pui de câteva luni, apoi un vier imens, care, dacă nu ai armă, te face să te uiţi la primul copac care ar putea fi escaladat! După un timp apar şi câinii fericiţi că pot alerga prin pădure. Parcă n-ar avea splină! ”Nu avem şanse să vedem şacali aici, e prea mult zgomot”. Da, pădurea e plină de drujbe, căruţe şi tractoare care transportă lemn. Se taie copacii într-o veselie în pădurea Frumuşani!

Ne mutăm în dreptul localităţii Gălbinaşi. Vânătorii ştiu exact unde urmează să apară şacalii, dacă sunt prin zonă. Trebuie să ne ascundem în marginea unei poieni. Şacalul nu iese în luminiş decât după ce se uită atent în jur. Dacă ridici  mâna brusc, depildă, el observă imediat mişcarea şi se face nevăzut.  Sunt doi şacali, ies, poc! sunet sec de arme.

Un şacal are talia unui câine mediu, grutatea de 15-20 de kilograme şi se mişcă foarte repede, adică trebuie să fii un bun trăgător ca să îl atingi!

Va fi vânătoarea o soluţie pentru ţinerea în echilibru a acestei speciii de răpitor? ”Nu se ştie. Există şi speranţa unei rechilibrări naturale. Deocamdată şacalul auriu urmează să fie studiat în detaliu de specialiştii ţărilor riverane Dunării, pentru a se putea lua măsurile cele mai bune de  stopare a înmulţirea lui”, ne-a mai spus Neculai Şelaru.