ALERTĂ NAȚIONALĂ! 7 din 10 români din diaspora nu vor să revină în țară în următorul an. Peste 60% au investit deja în România

Cei mai mulți români din diaspora nu iau în calcul o întoarcere în țară în viitorul apropiat, deși continuă să investească în România și păstrează legături puternice cu familia și comunitățile de acasă.

Acestea sunt concluziile unui studiu privind diaspora românească, care evidențiază o schimbare de perspectivă asupra relației cu țara de origine.

Cei din diaspora investesc în România, dar nu se pregătesc să revină

Potrivit raportului, făcut de Mkor.ro, 7 din 10 români din diaspora exclud revenirea în România în următoarele 12 luni, semn că pentru majoritatea emigrarea nu mai este privită ca o etapă temporară, ci ca un proiect de viață pe termen lung.

În același timp, 61% dintre respondenți spun că au investit deja în România, fie în locuințe, terenuri, afaceri sau alte active. Investițiile sunt văzute mai degrabă ca o modalitate de a-și proteja patrimoniul și de a păstra legătura cu țara, decât ca un pas pregătitor pentru repatriere.

După mai mulți ani în străinătate, întoarcerea devine tot mai puțin probabilă

Raportul arată că șansele revenirii scad semnificativ pe măsură ce românii petrec mai mult timp în afara țării. După mai bine de un deceniu în străinătate, integrarea în statul gazdă este, în multe cazuri, completă, iar mutarea înapoi în România devine din ce în ce mai puțin atractivă.

Ce i-ar convinge să se întoarcă

Printre principalele motive care ar putea determina o revenire în România se numără un sistem sanitar mai performant, salarii competitive, servicii publice mai eficiente și un climat administrativ predictibil.

Mulți dintre cei chestionați spun că își doresc ca instituțiile din România să funcționeze la standarde similare cu cele din țările în care locuiesc în prezent, considerând că aceasta este una dintre condițiile esențiale pentru a lua în calcul repatrierea.

Diaspora rămâne conectată la România

Deși intenția de întoarcere este redusă, studiul arată că românii din diaspora continuă să fie implicați în viața economică și socială a țării. Investițiile, sprijinul oferit familiilor și interesul pentru evoluțiile din România demonstrează că legătura cu țara rămâne puternică, chiar dacă planurile de repatriere sunt amânate pe termen nedefinit.

61% dintre români au investit deja în România, cu variații mari între profiluri, de la 71% în Germania până la niveluri mult sub medie în alte comunități. Forma dominantă de investiție e sprijinul financiar direct pentru familie (59%), urmată de renovarea unei proprietăți (29%) și cumpărarea unei locuințe proprii (20%). Doar 12% deschid depozite sau conturi de economii, iar cumpărarea de teren sau construcția unei case înregistrează 11% fiecare.

Concluzia practică pentru sectorul financiar-bancar sau imobiliar: fluxurile de capital sunt dominate de transferuri directe pentru susținerea familiei. Investițiile în active durabile sau în mediul de afaceri rămân, pentru moment, un segment secundar.

65% dintre respondenți au votat la ultimele alegeri parlamentare sau prezidențiale, 29% nu au votat, iar 5% nu au răspuns. Barierele principale în calea votului cântăresc la fel de mult pe zona logistică și pe zona de încredere structurală: lipsa încrederii că votul e corect numărat (20%) e la fel de prezentă ca accesul dificil la secția de vot (20%). Sentimentul că politicienii candidați nu îi reprezintă adaugă încă 18%, iar 12% nu cred că votul lor contează.

Participarea la vot a celor din diaspora nu crește odată cu vechimea în străinătate. Urcă inițial, apoi scade pentru cei stabiliți de peste un deceniu.

În ce privește așteptările de la clasa politică, 88% dintre respondenți au așteptări bine definite, împărțite pe două direcții. Eficiență administrativă: eliminarea birocrației pentru acte (36%), digitalizarea serviciilor consulare (30%), transferul și portabilitatea drepturilor (28%), consulate eficiente (24%). Statut și identitate: îmbunătățirea imaginii românilor în străinătate (35%), comunicare constantă și transparentă din partea autorităților (26%).

La întoarcerea în țară, românilor din diaspora le-ar lipsi, în esență, predictibilitatea, respectul instituțional și standardul ridicat al vieții de zi cu zi. Întoarcerea acasă vine adesea cu un „șoc cultural invers”, deoarece elemente care în Occident au devenit normalitate sunt încă deficitare în România.

Principalele lipsuri resimțite se structurează pe patru piloni majori:

1. Calitatea spațiului public și a mediului: infrastructura modernă, transportul urban alternativ, curățenia strictă, liniștea din zonele rezidențiale și spațiile verzi civilizate („iarba verde”).
2. Funcționalitatea statului și respectul instituțional: încrederea în autorități, un sistem de sănătate pe care te poți baza, cultura socială avansată și sentimentul că ești respectat de către instituțiile statului ca cetățean.
3. Siguranța economică și viitorul generației următoare: locurile de muncă sigure, veniturile corecte și, mai ales, oportunitățile clare pe care sistemul de învățământ și societatea le oferă copiilor pentru a evolua în viața de zi cu zi.
4. Climatul psiho-social: o atmosferă generală marcată de civilizație și optimism, în contrast puternic cu pesimismul și stresul generalizat din societatea românească.

Pe de altă parte, în eventualitatea unei stabiliri definitive în străinătate, românilor din diaspora le-ar lipsi cel mai mult ancora emoțională, identitatea culturală și sentimentul profund de apartenență. Dincolo de aspectele logistice sau economice din țările gazdă, legătura cu România rămâne una foarte strânsă.

Principalele aspecte menționate se grupează în jurul a trei piloni importanți:

1. Identitatea și sentimentul de „acasă”: nevoia de a fi înconjurat de oameni care îți împărtășesc obiceiurile și cultura, limba și mentalitatea. În străinătate, chiar și după ani de integrare, persistă adesea sentimentul subtil de a fi un „străin”, un contrast puternic față de confortul psihologic de a fi printre ai tăi.
2. Tradițiile și patrimoniul senzorial: frumusețea naturală a peisajelor românești, gustul inconfundabil al mâncării de acasă (produsele locale autentice) și tradițiile care sunt resimțite ca făcând parte din ADN-ul propriu („le avem în sânge”).
3. Rădăcinile și datoria morală: o legătură profundă cu trecutul și cu educația primită în țară. Apare un sentiment de datorie față de societatea care i-a format profesional, însoțit de un regret: dorința de a fi rămas acasă, dacă România le-ar fi oferit aceleași salarii și condiții ca în Occident.