FOTO. Putin a atacat orașul de suflet al lui Mihai Eminescu din Republica Moldova. Cel puțin 20 de morți la Cernăuți

Rusia a lansat 597 de drone şi a tras 26 de rachete de croazieră împotriva Ucrainei, multe dintre ele lovind orașul Cernăuți, loc de suflet al poetului național Mihai Eminescu.

Atacurile cu drone şi rachete s-au soldat cu cel puţin doi morţi şi 20 de răniţi în oraşul Cernăuţi (vest), locul unde a făcut școala, Mihai Eminescu. Vestul Ucrainei este de obicei relativ nevătămat în comparaţie cu zonele din est şi sud, unde au loc luptele.

”Noaptea trecută, atacurile Rusiei s-au extins din regiunile Harkov și Sumy până în regiunea Lviv și Bucovina. Au fost lansate 26 de rachete de croazieră și 597 de drone de atac, mai mult de jumătate dintre ele fiind „șahede”.

Peste 20 de rachete și marea majoritate a dronelor au fost distruse. Le mulțumesc forțelor noastre de apărare aeriană pentru acest rezultat. Din păcate, au existat lovituri asupra infrastructurii civile, inclusiv asupra clădirilor rezidențiale.

Până în prezent, 2 persoane au fost raportate ca fiind ucise în Cernăuți. Condoleanțe familiilor și celor dragi. Aproximativ 20 de persoane rănite în atac primesc toată asistența necesară. Ritmul atacurilor aeriene ale Rusiei necesită decizii rapide – și poate fi redus prin sancțiuni chiar acum.

Sunt necesare sancțiuni secundare dure împotriva tuturor celor care îi ajută pe ruși să producă drone și să profite de petrol. Sunt necesare mai multe sisteme de apărare aeriană, împreună cu investiții în drone interceptoare, care deja dau rezultate bune.

Acest război poate fi oprit doar prin forță. Așteptăm nu doar semnale de la partenerii noștri, ci acțiuni care vor salva vieți”, a transmis președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski.

Mihai Eminescu, elev la Cernăuți

În vara anului 1857, patru dintre copiii săi (Șerban, Nicu, Iorgu și Ilie) învățau deja la Cernăuți. Când căminarul cere reînoirea pașaportului acestora, solicită înscrierea și a lui Mihai, „în vârstă de 7 ani, statutul crescătoriu, părul negru, ochii negri, nasul potrivit, fața smolită, având și acesta a urma studiile”.

Se presupune că, anterior plecării sale la Cernăuți, la fel ca și frații săi mai mari, Mihai Eminescu ar fi urmat clasele I-a și a II-a la Pensionul lui Ladislau Ferderber din Botoşani, școală particulară în care învățământul se desfășura în trei limbi.

Drept urmare, tânărul Mihai este înscris în clasa a 3-a la școala primară greco-orientală din Cernăuți („National Hauptschule”), în anul școlar 1858-1859. Aici se învăța și se conversa în limbile română și germană, astfel că acesta, care știa ceva germană de acasă, s-a putut descurca ușor cu limba.Spre deosebire de frații mai mari, Mihai a avut rezultate foarte bune la învățătură, astfel că la finele anului școlar a fost clasificat al 15-lea dintre 72 de elevi.

Era silitor, avea purtări bune și aplecare la învățătură, socotea și scria mulțumitor, nu era slab la religie, dar în schimb era foarte bun la limba română.La sfârșitul clasei a 4-a, conducerea școlii i-a dat certificat de Vorzug, adică bine, clasificându-l al 5-lea dintre 82 de elevi. Însă în vara anului 1860, înainte de terminarea clasei, Mihai fugise acasă, la Ipotești. Tatăl său, după ce l-a pedepsit cu asprime, l-a adus cu forța înapoi la Cernăuți, pentru a finaliza anul școlar.

Cât a învățat la școala primară, Mihai a locuit la profesorul Aron Pumnul, unde se aflau atunci și ceilalți frați ai săi. Profesorii aveau pe acea vreme obiceiul să țină copii în gazdă, pe plată sau în schimbul unor mici servicii.

Aron Pumnul avea două case în aceeași curte. Cea din dreapta, mai mare și mai înaltă, cu cerdac dinainte, era casa în care locuia acesta, iar cea din stânga, mai mică și mai joasă, era menită pentru studenții pe care îi găzduia. În această căsuță se afla și o mică bibliotecă a studenților români, ferită de ochii profesorilor străini.

Căci, după legile școlare, studenții nu aveau voie să întrețină biblioteci și ar fi fost confiscată dacă nu ar fi apărut ca proprietate a lui Pumnul.Mihai, cuminte și ascultător, era iubit și ocrotit de Aron Pumnul ca și cum ar fi fost propriul fiu. Profesorul avusese un băiat, pe nume Ioan, dar acesta murise în anul 1856. Cât de mult îl îndrăgise pe Mihai aflăm dintr-o conscripție a parohiei, unde, la rubrica referitoare la Aron Pumnul, se află inserat următorul înscris: „Copil de suf (let) Mihail 858”, ceea ce semnifica „copil adoptat” de o familie cucernică, binevoitoare și milostivă.

În toamna anului 1860, Mihai este înscris de tatăl său la K.K. Ober-Gymnazium, în clasa I, unde învățau și frații mai mari, dar care nu se bucurau de o prea bună reputație. Antologică rămâne mirarea directorului școlii, Ștefan Wolf, care, aflând cum îl cheamă pe noul elev și cunoscându-i bine pe frații săi, va exclama oarecum dezamăgit: „Și acesta tot un Eminovici este!”.

La Ober-Gymnazium îl va cunoaște pe Teodor V. Ștefanelli, viitor coleg și la Viena, care îi va rămâne prieten pentru toată viaţa.

Și tot aici va obține, din partea profesorului Neubauer, cea mai bună notă la istorie (notă pe care nu izbutise s-o primească nimeni până atunci), tocmai în anul când va rămâne repetent (1862).La sfârșitul semestrului întâi obține certificat cu medie generală bună, fiind clasificat al 11-lea între 68 de elevi. În semestrul al doilea este clasificat al 23-lea între 66 de elevi.

Dar spre sfârșitul anului școlar Mihai fuge din nou la Ipotești, unde este prins și adus înapoi cu forța la învățătură. „La ce să mă dea la Cernăuți, că eu sunt învățat și fără Cernăuți”, replicase el slujitorilor în momentul în care aceștia îl prinseseră să îl dea în mâna tatălui.