Klaus Iohannis împlinește astăzi 63 de ani. Scurtă biografie a președintelui României

Președintele Klaus Iohannis, împlinește, marți, 13 iunie, 63 de ani.

Klaus Werner Iohannis (ortografiat în germană Johannis,[14] n. 13 iunie 1959, Sibiu, România) este un politician român de etnie germană, care din 21 decembrie 2014 ocupă funcția de președinte al României.

Iohannis a fost profesor de fizică și inspector școlar înainte de a deveni primar al municipiului Sibiu în anul 2000, funcție în care a fost reales în 2004, 2008 și 2012, de fiecare dată din partea Forumului Democrat al Germanilor din România. În 2007 Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, lui Iohannis fiindu-i atribuit meritul de fi modernizat infrastructura și pus în valoare potențialul economic și turistic al orașului.

În 2009, după căderea primului guvern Emil Boc, Iohannis a fost propus de către Partidul Național Liberal (PNL) și Partidul Social Democrat (PSD) pentru funcția de premier, însă președintele Traian Băsescu a refuzat să-l nominalizeze.

În 2013 Iohannis a devenit membru al PNL, dobândind funcția de prim-vicepreședinte, iar pe 28 iunie 2014 a devenit președintele partidului. În scurtul său mandat de președinte al partidului, a format o alianță cu Partidul Democrat Liberal (PDL) și a pus bazele unei viitoare fuziuni între cele două partide. Alianța, denumită Alianța Creștin Liberală (ACL), l-a promovat drept candidat la alegerile prezidențiale din 2014, pe care le-a câștigat în al doilea tur de scrutin, în care a obținut 54,43% din voturi, învingându-l pe candidatul PSD, prim-ministrul în funcție Victor Ponta.

La 24 noiembrie 2019, a câștigat în al doilea tur de scrutin, în care a obținut peste 66,09% din voturi, împotriva candidatei PSD Viorica Dăncilă.[15]

Familia și studiile

Părinții săi sunt Susanne și Gustav Heinz Johannis, amândoi sași transilvăneni. Aceștia au emigrat în 1992, ca pensionari, din Sibiu în Germania, unde s-au stabilit la Würzburg, în Bavaria.[16] Klaus Iohannis a declarat într-un interviu că familia Iohannis este atestată în Cisnădie din secolul al XVI-lea.[17] Tot el a declarat că, atunci când tatăl său l-a înregistrat ca nou-născut, funcționarul de la primărie a refuzat să-i scrie numele cu „J”, așa cum a fost scris în familia sa de cinci sute și ceva de ani.[18]

Mama sa este descendenta unei familii din localitatea Bradu, de lângă Sibiu.[19] Klaus Iohannis și-a petrecut vacanțele copilăriei la bunicii săi din Bradu, cu care mergea la fân și la restul activităților agricole.[20]

Klaus Iohannis a absolvit în anul 1983 studiile de fizică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. După terminarea facultății a fost mai întâi profesor de fizică la Agnita, apoi la unele școli din Sibiu, iar din 1989 la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal”. În anul 1997 a devenit inspector școlar general adjunct, iar între 1999 și 2000 a fost inspector școlar general al județului Sibiu.

Este căsătorit din 1989 cu Carmen Iohannis (n. 2 noiembrie 1960), profesoară de limba engleză la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu.[21] Carmen Iohannis, născută Lăzurcă, este descendenta unei familii române unite (greco-catolice) din satul Sântu, aflat în apropiere de Reghin.[22] În perioada de interzicere a Bisericii Române Unite de către autoritățile comuniste, Carmen Iohannis participa la slujbele clandestine oficiate de protopopul Pompeiu Onofreiu în locuința sa din strada Șelarilor, slujbe la care a fost prezent și Klaus Iohannis.[23]

Cariera politică

Forumul Democrat al Germanilor din România

În anul 1990 s-a înscris în Forumul Democrat al Germanilor din România, al cărui președinte a devenit 12 ani mai târziu.

Primar al Sibiului

Klaus Iohannis în mai 2005, ca primar al municipiului Sibiu

În anul 2000 FDGR a decis să participe cu un candidat propriu la alegerile de primar al municipiului Sibiu și l-a desemnat în această poziție pe Klaus Iohannis. Pe 18 iunie 2000 Klaus Iohannis a fost ales primar, obținând 69,18% din voturile valabil exprimate. Contracandidatul său în al doilea scrutin a fost Ioan Cindrea (PSD).[24] Klaus Iohannis este primul etnic german în funcția de primar al Sibiului, după Albert Dörr, care a condus orașul în perioada 1940–1945.[25][26] În timpul primului mandat de primar, între 2000–2004, a lucrat în consiliul municipal cu o majoritate constituită de Partidul Social Democrat.

În anul 2004 a fost reales primar cu 88,7% din voturi, obținând unul dintre cele mai mari scoruri din țară. La alegerile locale din 2008 a obținut un nou mandat de primar, întrunind 83,26% din voturi,[27] iar la alegerile locale din 2012 a fost ales din nou primar cu 77,89% din voturi.[28]

A inițiat numeroase contracte cu investitori străini și a primit multiple sponsorizări pentru proiectele sale de la Uniunea Europeană. În timpul celui de-al doilea mandat de primar, în anul 2007, Sibiul a fost Capitală Europeană a Culturii (împreună cu orașul Luxemburg).[29] La 28 decembrie 2007 președintele Traian Băsescu i-a conferit lui Iohannis Ordinul național „Steaua României” în grad de cavaler, cea mai înaltă distincție oferită de statul român.[30]

Candidat pentru funcția de premier

În data de 13 octombrie 2009 Klaus Iohannis a fost propus de PNL pentru funcția de prim-ministru al României după ce guvernul Boc a fost demis în urma unei moțiuni de cenzură în ziua precedentă. Această propunere a fost susținută și de PSD, PC și UDMR, dar nu și de PDL. Pe data de 14 octombrie, Iohannis a acceptat candidatura, dar a doua zi, președintele Traian Băsescu l-a nominalizat pe Lucian Croitoru pentru funcția de prim-ministru al țării. Traian Băsescu a declarat că nu a refuzat candidatura lui Iohannis, dar este nevoit să numească un prim-ministru din cel mai mare partid din Parlament (PDL la acea vreme).[31]

Opoziția a criticat decizia președintelui țării de a nu-l numi pe Iohannis prim-ministru. Liderul social democrat, Mircea Geoană, l-a acuzat pe Traian Băsescu că încearcă să influențeze alegerile prezidențiale din acel an, avându-le organizate de un guvern care îl susține drept candidat. Liderul național liberal, Crin Antonescu, a declarat că partidul său va refuza orice candidatură în afară de Klaus Iohannis. După nominalizarea lui Lucian Croitoru, Antonescu, el însuși fiind un candidat pentru alegerile prezidențiale, a declarat că îl va numi pe Iohannis prim-ministru dacă ajunge președinte.

În data de 21 octombrie 2009 Parlamentul a adoptat cu peste 252 de voturi o declarație prin care cerea retragerea candidaturii lui Croitoru și suport pentru Iohannis. Pierzând suportul în Parlament pentru Croitoru, președintele Traian Băsescu l-a numit pe Liviu Negoiță prim-ministru, dar acesta nu a reușit să primească votul de încredere al Parlamentului. În urma acestui vot, guvernul Boc a asigurat interimatul până la alegerile prezidențiale din decembrie.

În turul doi al alegerilor prezidențiale au candidat fostul președinte, Traian Băsescu, și liderul social democrat, Mircea Geoană. PNL și PSD au semnat o înțelegere politică prin care susțineau candidatura lui Iohannis la funcția de prim-ministru al țării în cazul în care Mircea Geoană este ales președinte. Alegerile din 6 decembrie sunt însă câștigate de Traian Băsescu. Pe 7 decembrie, Klaus Iohannis a declarat că parcursul său de posibil premier s-a încheiat. Ulterior, Emil Boc a fost din nou desemnat candidat la funcția de prim-ministru și reînvestit în funcție pe 23 decembrie, cu 275 de voturi pentru și 135 împotrivă.

Partidul Național Liberal

La data de 20 februarie 2013 Klaus Iohannis s-a înscris în PNL la invitația lui Crin Antonescu.[32] O zi mai târziu, noii colegi de partid au votat în unanimitate o derogare de vechime, care să-i permită să candideze la o funcție în conducerea partidului.[33] La congresul extraordinar al PNL din data de 23 februarie 2013, Iohannis a candidat pe lista lui Crin Antonescu și a fost ales prim-vicepreședinte al PNL.

Candidat pentru funcția de vicepremier

În februarie 2011 PNL, PSD și PC au constituit Uniunea Social-Liberală (USL). În luna mai 2012, în urma căderii Guvernului Ungureanu ca rezultat al adoptării moțiunii de cenzură propusă de USL, Victor Ponta, liderul PSD, este numit în funcția de prim-ministru al României și pus în fruntea guvernului. În august 2012, UNPR s-a alăturat de asemenea USL.[34]

Până la începutul anului 2014 în USL au izbucnit multiple scandaluri și neînțelegeri atât pe plan local, cât și la nivel județean și național. De asemenea, național-liberalii îi suspectau pe social-democrați că ar încerca să atragă unii miniștri PNL de partea PSD și să își construiască o majoritate în Parlament fără ei. Astfel, PNL a hotărât schimbarea unor miniștri liberali ai guvernului USL, dar și numirea lui Iohannis ca ministru de Interne și vicepremier.

Liderul PNL și președintele Senatului României, Crin Antonescu, a declarat „este timpul să intrăm la guvernare”, sugerând că, în cei doi ani de guvernare de până atunci, partidul său a avut o influență limitată asupra guvernării.

Premierul Victor Ponta nu a fost de acord cu numirea lui Iohannis ca vicepremier.[37] A urmat o serie de neînțelegeri între cele patru partide ale uniunii,[38][39] neînțelegeri ce au început procesul de disoluție al alianței,[40] deși la început premierul Victor Ponta s-a arătat foarte încrezător că USL va rezista.[41] În ciuda declarației premierului, PSD și PNL au continuat să se acuze reciproc pentru ruptura care s-a creat în USL, iar alianța nu mai funcționa nici în Parlament.[42]

Pe 25 februarie 2014 USL s-a rupt oficial. Delegația Permanentă a PNL a votat cu o majoritate covârșitoare retragerea de la guvernare și a cerut demisia premierului Ponta.[43][44] Premierul a refuzat să-și dea demisia și a susținut că se va prezenta cu un nou guvern, fără miniștrii PNL, în fața Parlamentului.[45] Pe data de 4 martie 2014, liderul PNL, Crin Antonescu, și-a dat demisia din funcția de președinte al Senatului și a cerut încă o dată demisia premierului Ponta, dar acesta a refuzat din nou.[46] Astfel drumul lui Klaus Iohannis spre funcția de vice-prim-ministru ia sfârșit.

Președinte al partidului

După eșecul în alegerile din 26 mai 2014 pentru Parlamentul European în care PNL a obținut doar șase mandate de europarlamentar, Crin Antonescu, Klaus Iohannis și restul conducerii PNL și-au anunțat demisia din fruntea partidului.

În urma demisiei președintelui partidului, Biroul Politic Național al PNL a decis conform statutului ca Iohannis, ca fost prim-vicepreședinte, să asigure interimatul funcției eliberate de Antonescu până la alegerea unui nou președinte.[48]

Pe data de 28 iunie 2014 Iohannis a fost ales președinte al PNL. Iohannis a obținut 95% din voturile delegaților la congres (1.334 de voturi), iar contracandidatul său, Ioan Ghișe – 144 de voturi.[49]

Iohannis a fost ales candidat al PNL pentru funcția de președinte a țării în alegerile din noiembrie 2014, după ce s-a confruntat în această cursă cu fostul președinte PNL, Crin Antonescu.

Alianța Creștin Liberală

PNL nu a fost singurul partid care a înregistrat un eșec în alegerile din 26 mai 2014 pentru Parlamentul European. PDL a obținut doar cinci mandate de europarlamentar, iar Forța Civică (FC) nici unul. PNL și PDL au hotărât să înceapă un proiect de unificare a dreptei și să se alieze. Klaus Iohannis a condus negocierile cu liderul democrat liberal, Vasile Blaga, în privința unei alianțe politice, iar apoi chiar a unei fuziuni între cele două partide.[50] La negocieri a participat și Mihai Răzvan Ungureanu, președintele FC. În urma negocierilor s-a decis că:

1. FC va fuziona prin absorbție cu PDL;
2. PNL și PDL vor participa la alegerile prezidențiale din 2014 sub numele de „Alianța Creștin Liberală” cu un singur candidat care se va alege ulterior de congresul reunit al celor două partide;
3. PNL și PDL se vor uni prin fuziune în anul următor, cele două partide fiind desființate și creându-se un nou partid cu numele „Partidul Național Liberal”.

Pentru candidatul ACL la prezidențiale, PNL l-a susținut pe Klaus Iohannis, iar PDL pe Cătălin Predoiu.[51] Ambele partide au făcut sondaje de opinie, din fiecare rezultând că Iohannis este candidatul cu cele mai bune șanse. Pe 11 august, la congresul reunit al celor două partide, Iohannis a fost desemnat candidatul ACL pentru alegerile prezidențiale din 2014, iar Cătălin Predoiu candidatul pentru funcția de prim-ministru după alegerile parlamentare din 2016.

Vasile Blaga a fost numit șef de campanie pentru candidatura lui Iohannis, el fiind și șeful de campanie al președintelui în exercițiu, Traian Băsescu, la alegerile din 2004 și 2009, pe care acesta le-a câștigat.

Candidat la președinția României

La data de 27 septembrie 2014, Klaus Iohannis și-a lansat candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2 noiembrie. Această lansare a avut loc printr-un miting în fața Palatului Victoria (sediul Guvernului României), sub sloganul „România lucrului bine făcut”.

În primul tur de scrutin, pe 2 noiembrie, Klaus Iohannis a strâns un număr de 2.881.406 voturi, reprezentând 30,37% din totalul voturilor exprimate, prezența la vot fiind de 9.723.232 persoane (53.17% din populația cu drept de vot) și existând 14 candidați înscriși în cursă. Astfel, primarul Sibiului s-a clasat pe locul doi, după prim-ministrul Victor Ponta, care a strâns 3.836.093 de voturi, reprezentând 40,44% din totalul voturilor exprimate.[53]

În campania pentru al doilea tur de scrutin, Iohannis a decis să nu negocieze susținere condiționată cu niciunul dintre candidații eliminați în primul tur, deoarece „nu concep[e] să fie tranzacționate voturile românilor ca o marfă”.

Cu toate acestea, când Monica Macovei i-a cerut să semneze un document prin care se angaja să protejeze statul de drept, el l-a semnat, afirmând că programul său conține deja tot ce conține și documentul. După ce Iohannis a semnat, Macovei a declarat că ea personal îl va vota în turul al doilea,[55] sugerând că nu are căderea să indice votanților ei dacă și cu cine să voteze în turul al doilea.

În campania pentru turul al doilea, pe lângă sloganul „România lucrului bine făcut”, a apărut în spațiul on-line, pe rețelele sociale, o mișcare de campanie negativă la adresa lui Victor Ponta, contracandidatul lui Iohannis, coagulată în jurul sloganului „Puie Monta”, motivată în special de obstrucționarea de către guvern a exprimării votului în diaspora.[

Iohannis l-a atacat și el pe Ponta pe aceeași temă, cerând suplimentarea și mărirea secțiilor de votare din diaspora, precum și prelungirea orarului de vot.[57][58] Veștile venite de la rudele și prietenii din străinătate, despre problemele de la vot, au influențat prezența la urne și opțiunea de vot și a alegătorilor din țară,[59] Iohannis beneficiind astfel în turul al doilea atât de voturile persoanelor care în primul tur au votat candidați eliminați, cât și de cel al multor alegători care nu au votat.

Al doilea tur de scrutin s-a desfășurat în data de 16 noiembrie 2014. Deși sondajele de opinie efectuate la ieșirea de la urne indicau un scor strâns,[60] Iohannis a câștigat detașat, obținând 54,43% din voturi.

Președinte al României

La alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 Klaus Iohannis l-a învins pe Victor Ponta (PSD), premierul în funcție la acea vreme. Pe 21 noiembrie 2014 Curtea Constituțională a validat rezultatul alegerilor prezidențiale.[62] La ceremonia solemnă de validare a participat și președintele în funcție, Traian Băsescu, al cărui mandat s-a încheiat pe 21 decembrie 2014.

Rezultatul a fost schimbat de scandalul legat de modul în care premierul Ponta a gestionat votul românilor din străinătate, după ce mii de oameni nu au reușit să voteze.[63][64] Klaus Iohannis este al cincilea președinte al României. Este al patrulea președinte de origine germană din Europa de Est, în perioada post-comunistă, după Rudolf Schuster (Slovacia) și Pál Schmitt și Ferenc Mádl (Ungaria).

Iohannis și-a început mandatul cu o consultare rapidă a partidelor politice în urma căreia s-a și născut un pact național pentru susținerea financiară a Armatei.[65] O a doua realizare ce poate fi pusă cumva pe seama lui Iohannis, dar nu numai a lui, a fost respingerea legilor amnistiei,[66][67] idee preluată de învinsul Victor Ponta în alegeri și trecută imediat după aceea prin Parlament. În aprilie, Iohannis a invitat partidele la consultări referitoare la stadiul legislației electorale și procedurile parlamentare de încuviințare a cererilor justiției. După consultări, șeful statului a anunțat că există un acord pe legislația privind alegerile locale, finanțarea partidelor, alegerile parlamentare și pe votul din diaspora.[68] În mai, președintele Iohannis a promulgat pachetul de legi privind finanțarea activității partidelor și campaniilor electorale, legea partidelor politice și cea pentru alegerea autorităților administrației publice locale, deși a afirmat că acestea nu sunt perfecte, însă a admis că reprezintă un câștig.[68] Legea votului prin corespondență, care vizează însă doar alegerile parlamentare,[69] a fost adoptată abia în octombrie și a fost promulgată în noiembrie de șeful statului,[70] după ce CCR a respins sesizarea ALDE și UDMR pe acest proiect de lege. În mai, președintele a discutat cu partidele și formațiunile parlamentare despre cadrul juridic privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice. Liderii partidelor politice au semnat, în urma acestor discuții, o inițiativă legislativă de modificare și completare a Legii 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice.[68]

În prima parte a mandatului, șeful statului și-a exprimat dorința pentru un alt guvern,[71] dar a anunțat că va colabora „instituțional” cu premierul Victor Ponta.

În această perioadă, relația dintre cei doi a fost una rece. Ruptura dintre președinte și premier părea definitivă abia în luna iunie, când DNA a început urmărirea penală a lui Victor Ponta, pentru fapte pe care le-ar fi săvârșit pe vremea când era avocat.

Șeful statului nu avea însă pârghii pentru a-l înlătura din funcție pe șeful Guvernului.[73] Constituția prevede posibilitatea suspendării unui membru al Guvernului de către președinte doar dacă este urmărit penal pentru fapte comise în timpul mandatului. În aceste condiții, PNL, partidul care l-a sprijinit pe Iohannis în alegeri, a depus două moțiuni de cenzură împotriva Guvernului Ponta, ambele eșuate (în 5 iunie[74] și 21 septembrie). Liberalii nu au reușit să atragă de partea lor UNPR, partid de care depindea schimbarea majorității. Deși a purtat negocieri cu președintele Iohannis, și l-a sprijinit punctual în câteva cazuri, cum ar fi instalarea șefilor serviciilor secrete, Oprea a blocat dărâmarea Guvernului Ponta în Parlament.

Demisia lui Victor Ponta a venit abia la începutul lunii noiembrie,[76] după ce a fost cerută de zeci de mii de români ieșiți în stradă în urma tragediei de la clubul Colectiv.[77] Manifestațiile de stradă au schimbat și agenda președintelui. Consultările de la Cotroceni, pentru formarea unui nou Executiv, au inclus în premieră și discuții cu reprezentanții societății civile, pe lângă cele cu partidele politice.[78] Chiar dacă a afirmat, pe parcursul lui 2015, că vrea un guvern PNL, condus de Cătălin Predoiu, Iohannis a nominalizat un tehnocrat, pe Dacian Cioloș.[79]

Președintele și Parlamentul au avut puncte de vedere diferite asupra anumitor proiecte, fie că a fost vorba de pensiile speciale, de modificările aduse Codului fiscal sau votul prin corespondență.[68] Klaus Iohannis nu a ezitat să retrimită Parlamentului sau să conteste la Curtea Constituțională proiecte de acte normative sau hotărâri asupra cărora viziunea sa era alta decât a Legislativului sau a Executivului.

În timpul protestelor din iarna lui 2017, Iohannis a coborât în mijlocul protestatarilor, arătându-și susținerea față de cauza lor.

Acesta a fost un opozant vocal al controversatei Ordonanțe 13 care prevedea dezincriminarea unor acte de corupție.[82] De asemenea, este promotorul unui referendum național privind continuarea luptei anti-corupție,[83] temă activ dezbătută și în timpul campaniei prezidențiale din 2014, conform wikipedia.