ALERTĂ în Delta Dunării. Sute de cai au fost omorâți de samsari

Direct interesată de soarta cailor liberi din Delta Dunării este, sau ar trebui să fie,  Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD).  Pentru că pe teritoriul ei cresc, pentru că datorită lor biosfera este mai bogată și mai atractivă turistic.

Rezervația este arie naturală protejată, prin Planul de management – documentul care descrie şi evaluează situaţia prezentă a acesteia, defineşte obiectivele, precizează acţiunile de conservare necesare şi reglementează activităţile care se pot desfăşura pe teritoriul acesteia, în conformitate cu obiectivele de management – caii sălbatici ar trebui să primească un statut care să permită pe de o parte monitorizarea și gestionarea populației cât și, în mod esențial, să prevadă sancțiuni clare pentru orice ar încălca acel statul.

Dar, ARBDD este un organism controlat politic, ca toate organismele din această țară, adică deschis influențelor, coruptibil, impotent.

O administrație a deltei interesată de soarta ecosistemelor pe care este desemnată să le administreze, o administrație adevărată, ar fi foarte supărată pe intervențiile ilegale ale unor particulari pe teritoriul ei, asupra faunei și florei sale.

Ar fi imens de nervoasă pe țarcurile construite pe terenul ei, pe dispariția a sute de cai în decurs de două luni, pe zvonurile despre rețele de trafic a cărnii de cal, cu sursă fauna ei. Ar fi fost așa de nervoasă că ar fi trimis personal cu atribuții de control să vadă ce se întâmplă, ar fi alertat Agenția Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, ar fi anunțat Ministerul Apelor și Pădurilor, ar fi derulat anchete în rândul localnicilor, ar fi sesizat prefectul, poliția.

Ar fi făcut, adică, ceea ce stă scris în art. 6 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cel care-i descrie atribuțiile. Și ceva în plus, eventual. Din patriotism, din mândrie.

Dar ARBDD nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-i miroase. Ea nu știe să aibă cai pe unde zice multă lume că i-a văzut, pozat, filmat. Probabil că de la ferestrele birourilor unde funcționează administrația nu se vede zona respectivă. Nu știe nimic despre țarcul de pe terenul ei, de foiala de animale și oameni, de barje și camioane, de bătăi, de sânge, de durere.

Nu are cunoștință de nici rețele de tip mafiot cu carne de cal din România, căci nici presa n-o citește, ocupată fiind cu închisul ochilor. Nu știe și nici nu-i pasă. Este administratora unui colț de paradis și, ca și-n paradisul primar, toate-s bune, e liniște și Sfântul Duh veghează.

Sau poate că știe și tace, sau mai rău, știe și e părtașă. Poate că doarme bine noapte, n-are remușcări ci doar convingeri. Poate că folosește banii aceia murdari, atât de murdari, să cumpere cadouri de Crăciun, poate că merge și-și alintă copiii cu mâinile alea murdărite de partea ei de câștig.

Poate că umanitatea îi e ceva străin, căci caii ăia sunt ai nimănui și deci ai orișicui și nu-i pasă.

Și nu e singură în schema asta murdară cu caii, chinuri, abatoare și șpagă. Că răul se face mai bine în mai mulți, să se împartă sarcinile și vina.

Avem un ANSVSA pe care ar trebui să-l preocupe caii ăia și mai ales transportul lor de colo-colo. Avem și o Poliție care oprește un camion plin cu cai, fără acte, și dă amendă. Și-l lasă să meargă mai departe la abator.

Și-l oprește și mâine și poimâine și nu se prinde că ceva e în neregulă, că poate ar trebui investigat care-i treaba cu caii ăia. Nu, dacă-i întrebi ei și-au făcut datoria. Au oprit, au amendat.

Avem și Agenția Națională pentru Zootehnie, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor care ar trebui să se ocupe de siguranța animalelor, măcar pentru că sintagma e în titulatura instituției, dacă nu pentru altceva. Dar și ei sunt ocupați să se facă că nu văd, nu aud, nu e important.

Peste drama cailor liberi din Delta Dunării – mai bine de 200 de suflete până acum – este așezat un văl gros de tăcere instituțională. Toată lumea tace sau, când apar acuze, neagă, caută scuze, se bâlbâie și-și trimite trolii pe rețelele de socializare ale celor care au îndrăznit să disturbe liniștea. Unii capătă curaj și mai eliberează informații. Și toată lumea așteaptă să treacă valul.

Noi zicem că acei cai liberi ai Deltei Dunării trebui să aibă un statut clar, că ei nu sunt specie de interes zootehnic, nici vânat.

Noi zicem să instituțiile statului trebuie să scoată capul de sub văl și să aplece asupra acestui subiect.

Noi zicem că ARBDD-ul trebuie să-și protejeze teritoriul și să-l administreze corect.

Noi zicem că este nevoie de modificări legislative care să definească un statut.

Noi zicem că la masă este absolut necesar să se așeze reprezentanții ai MMAP, ARBDD, ANSVSA, Academiei Române, ONG-urilor specializate în protecția animalelor, comunităților locale și să rezolve această situație care nu le face și ne face cinste. 

 Grupul de inițiativă S.O.S. Caii Deltei

Dunavățu de Jos, 14 decembrie 2022