Sărbătoare religioasă. Botezul Domnului Iisus. Boboteaza

Sărbătoarea Botezului Domnului (Boboteaza) este prăznuită în Biserica Ortodoxă la 6 ianuarie.
Boboteaza a fost instituită în amintirea botezului primit de Iisus Hristos de la Sfântul Ioan Botezătorul în apa Iordanului.

Sărbătoarea mai poartă numele de Epifania sau Teofania, adică Arătarea Domnului, pentru că în această zi s-a arătat Mântuitorul, care stătuse până atunci necunoscut, a ieşit pentru prima dată în lume, fiind mărturisit ca Mesia.

Botezul Domnului în Iordan are o dublă semnificaţie: pe de o parte, prin cufundarea în apele Iordanului, Iisus Hristos sfinţeşte firea apelor, pregătind oarecum botezul creştin; pe de altă parte, în această zi, Sfânta Treime s-a arătat pentru prima dată: Dumnezeu Tatăl, prin glasul care zice: „Acesta este Fiul Meu iubit întru care am binevoit”, Duhul Sfânt în chip simbolic de porumbel, care odihneşte peste Hristos, şi Mântuitorul botezat de Ioan în apa Iordanului.

Începutul acestei sărbători datează cel puţin din secolul al III-lea, de când se află menţiuni despre existenţa ei, fiind atestată pentru prima dată în Alexandria, de Clement Alexandrinul. „Constituţiile Apostolice” o menţionează printre primele sărbători creştine. O altă scriere, „Testamentum Domini” (sec. IV) o aminteşte ca singura sărbătoare existentă, alături de Naşterea şi de Învierea Domnului. Din secolul al IV-lea înainte, există mărturii numeroase despre Bobotează, din marile predici ţinute de Părinţii Bisericii.

Ca şi alte sărbători împărăteşti, Botezul Domnului era prăznuit întotdeauna cu mare solemnitate. În jurul anului 400, împăraţii Honorius şi Arcadius au interzis spectacolele de circ în această zi. Cel mai de seamă eveniment legat de această sărbătoare în vechime era botezul catehumenilor (cei care doreau să devină creştini), care voiau să imite astfel botezul Mântuitorului în Iordan. Cum botezul era numit în vechime „luminare”, sărbătoarea Bobotezei a mai primit numele de „sărbătoarea luminilor” sau „a luminării”.

La români, sărbătoarea a fost, alături de cea a Naşterii Domnului, una dintre cele mai populare. În fiecare an, în cetăţile de scaun ale Ţărilor Româneşti, Botezul Domnului se serba cu deosebit fast, iar sfinţirea Agheasmei Mari se făcea întotdeauna de mitropolitul ţării, în prezenţa domnitorului şi a curţii.